Adevarat ca daca te apuci sa suferi cot la cot cu cel indurerat nu faci altceva decat sa le dai energiilor negative putere (uau, suna ca in "The secret" 
) . Dar nu poti sa aplici o teorie tuturor oamenilor... nu pot sa nu sufar si sa nu fiu inversunata cand vad un copil vanat de la atatea batai, cand vad batranii murind de foame si frig, cand vad lacrimile a zeci de familii carora le'au murit apropiatii in mina... Oricata pace interioara ai avea, nu cred ca nu te rascolesc asemenea imagini... La fel de adevarat, suferinta nu e altceva decat o perceptie, fiecare simtim altfel, fiecare ne putem educa.
Iar eu nu cred in destin, fiecare ni'l facem atat cat suntem in stare. CA in loc sa inspiram adanc si sa vedem ce putem face cu ceea ce avem deja (sau nu avem) incepem sa ne tanguim cum bine zicea Jedi...
Insa teoria cu "suferinta este in tine" - e buna in teorie si atat. Desi cunosc f bine teoria, app de accidentul de la mina Petrila... Acu ceva ani in urma cand a fost accidentul de la mina Vulcan, desi eu credeam ca sunt puternica si nu ma atinge nimic, ca deh, nu mi s'a intamplat mie, nu am putut rezista in fata urletelor de durere, a mirosului de carne arsa si a chipurilor impietrite de suferinta...
Da, viata este de rahat, dar la naiba, numai noi putem sa o facem mai frumoasa! Si pe a noastra, si pe a altora!