Simt ca viata are o mie de fete, nu mai are rost...Ce poti face?

Cavalerul_Jedi a scris:

Ce terapie recomanda maestru.... timp... astepti sa treaca faza acuta si dupa ce a trecut... incerci sa intervii (daca vezi ca persoana nu si-a revenit)

Dacă nu intervii

diclona a scris:

Poveştile cu merii p

Cavalerul_Jedi a scris:

Crede ce vrei...

Degeaba "crezi ce vrei" dacă nu FACI ce trebuie.

diclona a scris:

Şi-o să-ţi zic şi eu o mică povestioară, la fel de prost plasată ca şi aia a voastră.

Ironicule, problema nu e ca unii dintre noi avem convingerile astea optimiste.

Problema este ca le prezentam ca "solutii" si "adevaruri" si devenim ignoranti fata de cei care sufera mai mult ca noi si nu au aceeasi optica precum noi.

K0ntr0VerSy a scris:

Ironicule, problema nu e ca unii dintre noi avem convingerile astea optimiste.

Problema este ca le prezentam ca "solutii" si "adevaruri" si devenim ignoranti fata de cei care sufera mai mult ca noi si nu au aceeasi optica precum noi.

Cei care nu au aceasi optica precum noi si sufera, nici nu observa astfel de mesaje. Iti spun din propie experienta. Uneori sunt atat de concentrat pe suferinta mea incat nu vad nimic decat suferinta in juru-mi, ignorand orice fel de mesaj din exterior....

Dar cand esti fericit mai vezi suferinta in jur?

Nea nea nea.

Raspunde.

K0ntr0VerSy a scris:

Dar cand esti fericit mai vezi suferinta in jur?

Da, vezi! Empatia exista in continuare... dar la fel ca un doctor care are grija sa nu se imbolnaveasca de ce vede in pacientul din fata lui, tot la fel iti pastrezi o anumita izolare...

Izolarea asta nu inseamna nici ca fugi si te ascunzi de cel pe care il vezi in suferinta, nici ca ramai inactiv, ca nu faci nimic (cum s-a sugerat pe aici).

Faci ce poti! Si cred eu ca faci mai bine ce poti daca-ti pastrezi calmul si linistea in suflet decat daca te apuci sa "suferi" cu cel de langa tine.

K0ntr0VerSy a scris:

Dar cand esti fericit mai vezi suferinta in jur?

Fericirea este exact opusul suferintei. Vezi in juru-ti doar fericire. Dar este o alta iluzie. Dureaza atata timp cat gandul meu ii da voie sa dureze. In ambele cazuri se intampla asta. Si de aici incepe jocul. Incep sa ma joc cu tot felul de situatii, acum suferind, acum fiind fericit, acum citind mesajele gandite de mine la alti oameni, acum razboindu-ma cu mine prin alti oameni, acum refuzand constant ceva, pentru ca asa mi-am propus intr-un alt acum...