Deschid topicul mai ales in lumina a tot ceea ce s-a intamplat in ultimele luni in Romania. De 17 ani, la fiecare scrutin sau referendum discursurile politice s-au axat pe o promisiune pe cat de revolutionara, pe atat de irealizabila: schimbarea sistemului. In notiunea asta de sistem, fiecare roman a introdus ce a crezut el de cuviinta: pensionarii s-au gandit la sistemul de pensii, profesorii la sistemul de invatamant, bolnavii la sistemul de sanatate etc si fiecare a asteptat ca aceasta schimbare de sistem sa se concretizeze cumva intr-o satisfacere a nevoilor lui. Pe de alta parte, notiunea de sistem este cat se poate de generala, ingloband practic tot ce tine de functionarea unei societati, asa incat folosirea lui s-a dovedit de fapt o demagogie pura, pentru ca nimeni nu a venit cu propuneri studiate, concrete in legatura cu ce si cum vrea sa schimbe in sistemul asta.
Eu gandesc ca daca tindem spre o schimbare de sistem (indiferent de ce conotatii are lucrul asta in mintea fiecaruia), schimbarea asta trebuie sa porneasca in fapt de la fiecare individ in parte. Pentru ca, in fond, clasa politica reflecta poporul pe care il conduce. Asa incat, daca nu ne place de indivizii care ne guverneaza, trebuie totusi sa acceptam ca ei sunt "noi", sunt produsul nostru.
Intrebarea mea este: putem detecta niste modalitati prin care sa se trezeasca apetitul de schimbare individuala in fiecare dintre noi? Adica un soi de dorinta individuala de a fi mai bun, fara sa te raportezi permanent la vecinul.
Ai un pic răbdare, că va fi vorba imediat. 
