Eu am plecat de sase ani, e drept nu foarte departe, insa de revenit in tara revin doar o data sau de doua ori pe an. Mie mi se face foarte dor si ma cuprinde "febra plecatului" si atunci nu am liniste pana nu rezolv cumva sa ajung acasa...De altfel si eu am aceeasi dilema cu care m-am intalnit printre cele scrise de voi: cand sunt aici si plec in Romania spun ca plec acasa - pentru ca acolo am parintii, pentru ca acolo am crescut si pentru ca de acolo am plecat altundeva; iar cand revin la cei de acolo la fel le spun ca plec acasa- pentru ca aici am noua familie si noua viata pe care mi-am ales-o si pentru ca de fapt aici ma simt "acasa", aici simt ca e locul meu.
Si tot asa ca unii dintre voi tot cu sentimente mixte astept si eu urmatoarea calatorie: nerabdare sa-i vad pe ai mei, sa-mi vad prietenii, sa revad locurile dragi in care am copilarit, teama ca multe s-au schimbat si ca reintoarcerea niciodata nu inseamna o revenire in trecut - mereu caut vechile senzatii si trairi, insa niciodata nu le regasesc la fel... Cumva fiecare drum acasa e o noua constatare socanta a trecerii timpului...insa in acelasi timp fiecare drum acasa, tocmai prin lucrurile care nu s-au schimbat si din cauza carora am plecat, ma intareste in convingerea ca decizia de a pleca a fost o decizie buna; si e oarecum dureros si uneori ma incearca chiar un fel de rusine la gandul ca eu nu as mai putea sa traiesc acolo.
O saptamana acasa de doua ori pe an imi este suficient ca sa-mi potolesc dorul si sa nu pierd legatura cu radacinile. Daca as putea as merge probabil mai des, insa nu cred ca as sta mai mult de cateva zile...
Urmatorul drum acasa il fac prin ianuarie, voi reveni cu relatarea calatoriei. 
desi universul nu e perfect si nu toata lumea are doua saptamani de Craciun... 
desi universul nu e perfect si nu toata lumea are doua saptamani de Craciun... 