Sa discutam putin despre acesti doi "inamici"- cel putin asa ii vedem pana cand reusim sa ne "imprietenim" cu ei- care ne taie pofta de viata, ne limiteaza in experimentarea ei.
Plictiseala si rutina sunt aspecte care interfereaza cu viata noastra la toate nivelurile. Un om plictisit, nu va da randament la serviciu si nici nu va invata bine la scoala, o relatie de cuplu macinata de rutina va duce in final la punerea intrebarii "Oare ce ne mai tine pe noi doi impreuna?"
Putem avea o stare generalizata de plictiseala, din care cu greu ne putem "trezi", sau putem fi plictisiti in legatura cu ceva anume. Rutina se poate instala la nivelul anumitor activitati mai putin importante, dar odata ce ea s-a instalat, cu greu mai putem sesiza frumusetea de a face lucrurile "altfel".
V-ati simtit vreodata lipsiti de orice initiativa, dorind sa zaceti ca niste moluste fara a face nimic? Cum ati reusit sa iesiti din starea de apatie generala si in cadrul carui domeniu al vietii voastre ati simtit cel mai des ca se instaleaza aceste doua "lighioane"?
Ce v-a trezit din nou interesul pentru lucrurile din jurul vostru?
Cum putem privi, trai experientele din viata noastra intr-un mod stimulativ, care sa ne impinga mereu catre descoperirea a noi si noi lucruri interesante, fara sa cadem in capcana plictiselii si a rutinei?
Cum ne putem face existenta mai interesanta, mai "palpitanta", astfel incat sa simtim cu fiecare zi ca am mai pus o piatra la temelia dezvoltarii de sine?
Cum ii putem antrena si pe cei din jurul nostru la care tinem intr-un proces mai intens de trairie a vietii?
Plictiseala si rutina... chiar sunt ucigasii spiritului?
