Povesti.. destin...

StaticVoid a scris:

Well...bun asa, dar chiar si pana l-a ajunge a te baza pe instinct tot iti trebuie o cat de sumara cunoastere a unui om. Te arunci asa pur si simplu in bratele unui necunoscut ascutandu-ti doar inima si ce-ti spune instinctul sau crezi ca ti-ar ajunge cele doua saptamani pentru ati o crea o prima impresie dupa care ti-ai da ascultare inimii si instinctului?

Merg pe principiul ca nu e nevoie sa astept o viata sa fiu cu omul pe care il simt al meu,ai mei s-au casatorit la 2 saptamani dupa ce s-au cunoscut,mai exact in al treilea weekend,sunt impreuna de 22 de ani,le-a mers perfect,se iubesc ca atunci.Bineinteles,sunt un caz fericit.Dar cred in sansa mea.Cred in destin.Cred in mine.

Poate is doar o visatoare,dar sunt fericita asa.

nightwish a scris:

Eu am tot auzit astfel de cazuri.. sunt sceptica, dar in acelasi timp nu le pot nega realitatea.

Trebuie sa intelegi un aspect statistic... chiar daca probabilitatea e mica sunt si cazuri in care lucrurile se intampla in ciuda tuturor piedicilor.

Din punctul meu de vedere daca cele 2 persoane ajung sa-si surprinda adevarata natura cat mai curand si daca cele 2 naturi ale celor 2 persoane sunt compatibile sau in relatie de dualitate... atunci singurul lucru care ii mai tine despartiti pe cei 2 e o inertie sociala.... ceva gen "gura lumii", "ce o sa zica lumea"... in schimb daca cei 2 sunt persoane independente pe care le doare in ză fund de parerea lumi despre cum trebuie sa-si traiasca ei viata, atunci... nema impedimente.

andruta1985 a scris:

Well,eu sunt genul de femeie care se arunca in bratele unui necunoscut,sunt genul de femeie care asculta de instincte si simturi mai mult decat orice altceva.

Merg pe principiul ca nu e nevoie sa astept o viata sa fiu cu omul pe care il simt al meu,ai mei s-au casatorit la 2 saptamani dupa ce s-au cunoscut,mai exact in al treilea weekend,sunt impreuna de 22 de ani,le-a mers perfect,se iubesc ca atunci.Bineinteles,sunt un caz fericit.Dar cred in sansa mea.Cred in destin.Cred in mine.

Poate is doar o visatoare,dar sunt fericita asa.

Pff.... si eu care inca explorez tunele, lungi si anevoioase cu o rabdare de inger create de anumite femei cu principii morale rigide si inflexibile facute dupa tipare gresit concepute cu speranta ca poate, poate...

Candva o data m-am lasat si eu pe mana destinului si i-am dat voie sa aleaga pt mine. Mi-a adus niste experiente si clipe de neuitat in viata. dar din pacate la fel am si ramas fara ele,doar cu amintirea.. Asa ca nu stiu doar ca din cand in cand te poti lasa si pe mana destinului dar asta nu iti garanteaza intotdeauna succesul..

da exista cazuri: eu si sotul meu. ne-am cunoscut, nebuneala mare... dupa 3 zile am iesit toata noaptea si a adormit la mine (chiar doar a adormit, saracu de el), dupa prima saptamana rare exceptii cand mai dadea pe acasa pe la el... dupa cateva luni ne-am mutat oficial impreuna.... dupa si mai multe luni ne-am casatorit...au trecut cativa ani de la inceputul inceputurilor si..totul super :roll:

ce a contat? pe langa sentimente faptul ca am fost mereu cu cartile pe fata, amandoi, fata de noi insine si fata de partener. si chiar nu ne-a interesat vreodata de "gura lumii".

Bydy a scris:

Oportunitate ? :roll:

mda... chiar daca nu-i constientizata in faza initiala, insa instinctele sunt ale dreaqu de puternice

insa ... conteaza si maturitatea partenerilor intr-o relatie

nightwish a scris:

Iubirea si controlul... cam utopic.

de ce sa fie utopic ?

asa ca o generalizare ... dupa ceva ani, femeia ii poate reprosa barbatului :" nu mai esti cel pe care l-am cunoscut"!

de ce ? ... taman pentru ca l-a schimbat , l-a adus acolo unde isi dorea ea , doar ca fortele de "frecare" sunt mari ... iar rezultatul poate fi imprevizibil in cele mai multe cazuri .