Nu cred ca are de ce sa-ti fie teama 
In urma cu cativa ani, cand eram la studii "pe afara", s-a suparat pe mine o ucraineanca (nu are importanta motivul). Ca sa aud apoi ca e vrajitoare (
) si ca e suficient de suparata incat sa faca ceva in sensul asta. Aflu mai apoi, din surse de incredere, ca se trage dintr-o cunoscuta familie de vrajitoare din Ukraina (povestea chiar e fascinanta), ca atat strabunica cat si bunica ei au fost vrajitoare, iar mama ei chiar era una din cele mai cunoscute "personalitati" in domeniu. Vine vacanta de iarna, ea pleaca acasa... asta era perioada in care se preconiza ca mi se va intampla "ceva", desi nimeni nu avea idee ce anume, mai exact.
Sunt, printre altele, un om de stiinta, si n-am cum sa accept asa ceva in mod logic, pe baza informatiilor pe care le am. Dar in acele zile aveam intr-adevar o stare ciudata, fiind pe de o parte amuzat, pe de alta curios si poate putin ingrijorat. Pana intr-o cand, trecand soseaua in fuga, am observat cu intarziere si putina spaima un autobuz care se apropia de mine in viteza. M-am uitat la el, si intr-o secunda m-am linistit total. Rationamentul a fost ceva de genul... daca orice amarata, vrajitoare autentica sau nu, poate sa-mi decida destinul intr-un mod atat de stupid, printr-un accident pe sosea, daca asta e valoarea vietii si a spiritului meu si poate fi viata chiar atat de stupida, ma "duc" sanatos, fara nici un regret. De atunci, n-am mai simtit nici un fior pe tema asta, in nici un context.
A functionat la mine, poate functioneaza si la tine. Gandeste-te pur si simplu ca atata timp cat tu esti... tu, si te impaci cu tine insati si faptele tale, nu ai cum sa controlezi ceea ce se poate intampla, dar nici nu datorezi nimanui nimic, deci grijile de genul asta sunt de prisos. :roll: