Se poate trai fara iubire?

Despre voi pamantenii asa e

deceivedC a scris:

Despre voi pamantenii asa e

Eu cred ca esti doar un pusti teribilist.... sa-mi fie cu iertare! Poate si putin frustrat da faptul ca iubita te-a parasit si acum nu mai vrei sa fii iubit si sa iubesti. Dar na... poate ma insel! :)

Catalin...

Nu am iubita nu am prieteni

deceivedC a scris:

Catalin...

Nu am iubita nu am prieteni

Iti recomand sa incerci. Este posibil sa iti placa! Trust me! Daca nu, promit ca dau io o bere!

Nu am voie sa imi fac prieteni nici iubita

Imi sunt interzise!

deceivedC a scris:

Nu am voie sa imi fac prieteni nici iubita

Imi sunt interzise!

Ai incercat si invers.. cu prietene si iubit?

Nu si nici nu trebuie

nightwish a scris:

Ce credeti? Ati putea trai fara acest sentiment? (nu vorbim de iubire pentru parinti, frati, copii, rude, prieteni si nici de perioada dintre doua relatii)

Ce ati face daca ati afla intr-o zi ca nu va este sortita?

Da, se poate, desi viata nu este aceeasi fara si te simti ca o pasare fara o aripa...

Inca nu am renuntat la speranta, dar realitatea imi demonstreaza contrariul mai mereu... nu ma mai lupt, iau lucrurile asa cum sunt, am dezvoltat o oarecare imunitate, indiferenta fata de ranile sufletesti. M-am distantat, nu mai pun la suflet si uneori ma intreb daca mai sunt capabila sa iubesc... In ultima vreme trec prin viata ca un pacient anesteziat si mi-e destul de bine asa...cu exceptia unor genuri de situatii care imi amintesc in permanenta ca Romania este o societate a cuplurilor, in care esti considerat incomplet daca esti singur, indiferent de realizari, indiferent de ce fel de om esti sau ce pretentii ai de la viata.

Am invatat sa ma simt bine cu mine, sa pot sa ma bucur si singura, desi de multe ori simt nevoia sa impartasesc bucuria cu cineva... Sunt multe lucruri care ma fac fericita sau macar imi smulg un zambet, pentru ca viata este compusa in special din fericiri mici si am fi nerealisti sa stam toata viata si sa asteptam sa ne loveasca o fericire suprema. Care, de cele mai multe ori, nu vine... Ma simt bine cand imi beau cafeaua de dimineata intr-un loc aglomerat si simt pulsul orasului plin de viata, cand vad o floare inflorita, doi catei care se joaca, un copil care imi zambeste pe strada, din senin... Ma bucur sa aud vocea mamei la telefon si sa stiu ca ea este inca acolo pentru mine, sa intru intr-o librarie si sa rasfoiesc cartile care mi-ar placea, sa ma plimb prin Cismigiu ascultand muzica, sa hoinaresc pe strazi fara o destinatie anume, sa ies cu prietenii la o terasa seara (facand abstractie de tantari )...

Chiar daca dragostea nu mi-a fost sortita (desi inca nu cred asta...), sunt multe alte lucruri care ma pot face fericita si ca persoana singura. Am suficienti prieteni de toate marimile, formele si culorile care imi completeaza partea emotionala... poate nu atat de bine cat ar putea-o face acel "cineva" pe care inca nu l-am cunoscut, dar macar... Mai sunt si visele si ambitiile personale... Ma resemnez si ma bucur cu ce am pentru ca ar fi o nedreptate sa ma plang cand am atatea lucruri frumoase in jur...

Sunt si momente in care ma simt extraordinar de singura, cum ar fi la petrecerea firmei unde toti vin cu "jumatatile" si danseaza dansuri lente in doi iar eu raman pe margine, cand vad perechi indragostite pe strada, cand aflu ca inca o prietena s-a logodit... Dar nu sunt invidioasa pe nimeni, incerc sa nu ma gandesc si sa accept ca pentru mine sunt alte lucruri "rezervate". Poate chiar lucruri mari...

Cei ca tine sunt putini in lume

deceivedC a scris:

Cei ca tine sunt putini in lume

In bine sau in rau?

Iti dai seama ca sunt momente in care ma simt extraordinar de singura...chiar mergand pe strada? Incerc sa nu ma gandesc, pana si postul asta are rol de autoconvingere... Nici nu o sa ma intind pe jos sa astept sa mor pentru ca nu am pe cineva... Exista intr-adevar lucruri frumoase in viata, nu e bine sa le dam cu piciorul... Poate daca nu ne-am mai simti ca niste victime am reusi sa traim mai frumos, ce zici? La mine merge cand gandesc asa...