Se poate trai fara iubire?

Sigur ca se poate trai fara iubire, dar foarte prost. Unii pot fi de parere ca mai bine prost decat deloc.

Numai ca a trai fara iubire e ca si cand ai trai fara sa respiri sau in virtutea inertiei ori a unor apare care fac o treaba sterila in locul tau care preferi sa n-o mai faci deloc....

Se poate trai fara iubire. SI fara o mana. SI fara inima. Si fara cap. Si fara d-zeu. Si fara speranta. Uneori se poate trai fara viata. Fara atat de multe elemente pipaibil-vizibil s epoate trai incat iubirea pare sa fie un lux in absenta caruia viata poate exista mai bine decat in cazul altor absente - cand de fapt este esenta.

Bydy a scris:

De obicei,cei ce nu mai iubesc( ca nu mai vor...ca nu mai pot..) au suferit traume emotinale si acum fug de asa ceva.

Da, din pacate..

Bydy a scris:

Cred ca o mare parte din viata o petrecem fara iubire. Fie ca am pierdut-o si acum plangem,fie ca o cautam. Asa ca ... se poate trai fara iubire...plangand dupa ea ,sau sperand la ea.

Uneori ma gandesc ca poate n-ar fi chiar asa de rau sa nu simti, sa fii de gheata.

red2shoes a scris:

nu ma pot abtine sa nu vad cat de limitati suntem ....cand spunem iubire nu inseamna neaparat ca ....iubesc o persoana de sex opus ....iubirea, sentimentul ce ne umple inima de bucurie ....sentimentul ce ne invadeaza in fata splendorii naturii a tot ce e frumos .....si pur

Eu ma refeream la iubirea ce o porti cuiva special.

Scholett a scris:

Mi-a placut mult povestea...ce copac iubitor :roll:. Poate cineva sa iubeasca precum acel copac? Eu cred ca da...

Se pote trai fara iubire, sunt multi care o fac...dar traiesc in zadar, traiesc, dar de fapt nu traiesc...sunt doar niste cadavre miscatoare, n-au inima, n-au aripi...eu unul nu pot trai fara iubire, fara iubire ma sting usor ca o lumanare in bataia vantului...

Da, pot, dar aceia sunt si cei ce sufera cel mai mult. Practic, dai si dai si dai.. si nu astepti inapoi decat un cuvant cald, o atingere, te multumesti cu atat de putin..

Se poate trai fara iubire?

Se poate supravietui !

Se poate trai fara iubire,dar depinde cat de mult te impaci cu suferinta,cu singuratatea..si dupa cum spunea cineva de pe aici-sufletul ti se ofileste incetul cu incetul. Intr-un final vei ajunge sa iti dai seama ca viata a trecut pe langa tine fara sa o simti,fara sa iti ofere ce are mai bun..La final nu vei ramane decat cu anumite sentimente de regret,neimplinire,esec,tristete...si te vei intreba mereu "ce ar fi fost daca.." sau "cum ar fi fost daca.."

De ce credeti ca ti-ai trai viata in suferinta? Cei mai multi se resemneaza, devin blazati.. si nu se mai gandesc asa de mult la lipsa iubirii, se concentreaza in alte directii.. cauta implinirea prin alte cai.

nightwish

De ce credeti ca ti-ai trai viata in suferinta? Cei mai multi se resemneaza, devin blazati.. si nu se mai gandesc asa de mult la lipsa iubirii, se concentreaza in alte directii.. cauta implinirea prin alte cai.

Da, este foarte adevarat. Asta este cea mai buna cale de a uita... si de a nu mai stii.

nightwish a scris:

De ce credeti ca ti-ai trai viata in suferinta? Cei mai multi se resemneaza, devin blazati.. si nu se mai gandesc asa de mult la lipsa iubirii, se concentreaza in alte directii.. cauta implinirea prin alte cai.

Aha... am incercat pe propria piele aceasta metoda si a mers un timp.... in cele din urma tot de unde am plecat am ajuns. Si precum spui, nu se mai gandesc asa de mult, dar razlet tot se mai gandesc, chiar inconstient, si inevitabil sfarsesc prin a ceda nevoii. Este o incercare amagitoare prin care iti indemni ratiunea de-a construi stavile simtamintelor omenesti firesti si naturale, drept urmare ajungi sa-ti gasesti placeri efemere in anumite preocupari dar... nu poti face toate numai pentru tine, ai nevoie de un scop, o motivatie, de sprijin moral... in esenta de-o persoana alaturi de care sa te poti bucura in tot ce faci.

nightwish a scris:

Ce credeti? Ati putea trai fara acest sentiment? (nu vorbim de iubire pentru parinti, frati, copii, rude, prieteni si nici de perioada dintre doua relatii)

Ce ati face daca ati afla intr-o zi ca nu va este sortita?

nu am putut niciodata, cel putin de vreo 18 ani incoace nici macar sa "functionez" fara asta, darmite sa mai sustin ca as putea "trai" :roll:

Nu stiu ce combustibil au altii dar eu m-am ales cu asta. din pacate si consumul e exagerat...

in final recunosc ca pot trai fizic bine mersi fara iubire dar nu si fara sex :roll:

nightwish a scris:

Cei mai multi se resemneaza, devin blazati.. si nu se mai gandesc asa de mult la lipsa iubirii, se concentreaza in alte directii.. cauta implinirea prin alte cai.

Blazarea poate fi suferinta. Seninatatea nu. Si seninatatea nue ste resemnare (adica acceptare infranta) ci o acceptare creativa sau productiva. Blazarea o vad ca infrangerea spiritului pt ca e lipsita de stralucire si entuziasm, libido - chef de viata. Iei lucruriel asa cum sunt (ceea ce este extrem de intelept) dar pe un fond sufletesc lipsit de elan, de pofta, de chef, de ritm cardiac.

Se poate si varianta acceptariis enine unde ritmul este mai lent si detasat dar nu lipseste, si nici umorul (fara nuante acre) si nici cheful, la o adica. Cheful ala de pur si simplu iubire si nu cheful ala dat de speranta muribundului - poate de data asta imi iese cu iubirea...

Nu stiu daca am redat nuantele... :giverose: