O realitate certa e faptul ca doar oamenii care viseaza... au vise de implinit...
Am o colega de serviciu care are 54 de ani. E o femeie extraordinara. Complexa, dinamica, comunicativa, diafana, are ceva ireal. Si totusi de la 32 de ani este singura. Atunci a divortat. Nu a vrut sa intre in amanunte, dar atat a spus: "- Dupa divort mi-am promis ca la mine in casa nu mai intra picior de barbat! Si nu a mai intrat! ".
Mie una, care tocmai 32 de ani am, povestea ei mi-a dat fiori.
Nu stiu multe despre viata colegei mele, dar simt ca cea care a inchis usa a fost ea.
Viata poate fi plina de ghinioane, de nesanse si de imprejurari tragice. Noi insa sintem cei care hotaram pentru noi insine daca renuntam la speranta ori nu.
nightwish a scris:Am dat peste un link in seara asta.. cu o povestioara despre iubire. Desi nu mi-a lasat un gust prea "dulce", mi-a placut.
http://www.damaideparte.ro/index.php/cea-m...re-dragoste/91/
Ce credeti? Ati putea trai fara acest sentiment? (nu vorbim de iubire pentru parinti, frati, copii, rude, prieteni si nici de perioada dintre doua relatii)
Ce ati face daca ati afla intr-o zi ca nu va este sortita?
Eu nu cred ca soarta este batuta in cuie. Desi cred in destin, mai cred si ca el este legat prin fire nevazute de propriile noastre decizii. Adica la momentul X cand in fata ta se afla trei carari, tu esti cel ce alegi pe care vei merge mai departe, si, in functie de decizia ta destinul va avea un anumit curs, ca si consecinta a propriilor tale alegeri.
De obicei lucurile bune si trainice vin greu. Poate de aceea unii oameni nu au sansa de a cunoaste iubirea. Pentru ca se complac in nefericire si renunta la speranta.
damago a scris:Eu ti-am raspuns direct la intrebare, care nu prea avea legatura cu povestea de mai sus. De fapt erau doua subiecte diferite de dezbatut. E ca si cand v-as povesti despre noua masina scoasa pe piata si in final v-as intreba care este bautura voastra preferata. Si ti-am insirat ca se poate trai fara sa iubesti, insa nu stiu ce ai inteles tu din ceea ce ai citit. Oricum povestea copacului exista in fiecare zi, atat in Romania cat si in celelalte tari, numai ca de data asta copacul este inlocuit de parinte. Aici era si subintelesul povestii, pt cei care n-au inteles-o... Iubirea neconditionata a unui parinte pentru propriul copil. De ce n-ati dezbate acest subiect?
Din nefericire nici chiar iubirea parintilor fata de copii nu este neconditionata. Nu total. De cite ori nu ne-am ciocnit de parinti autoritari si dominatori, care isi dirijeaza copiii, care iau deciziile fara sa ii consulte, care se amesteca in viata intima a acestora, care se cred indreptatiti sa faca toate aceste lucruri in numele "binelui" celui adus pe lume...
...