vorbeam in general..cunosc stfel de cupluri.....destule...
chiar si eu am fost intr-o astfel de situatie..nu spun de care parte eram dar am fost...so.....
Relatii la distanta
Început de missy_19, Vin 27 apr 2007 · 453 răspunsuri · 61.466 vizualizări
Salvie a scris:are dreptate pe draq...sau are cand interesul e doar hata -hata....
Exista o varietate mare de oameni draga Salvie :flowers: si tu stii bine ce fel de om esti si cat de bine rezisti tentatiilor :(
Putini oameni pot rezista o perioada lunga intr-o relatie la distanta fara sa atenteze si la alte persoane :cry:
Da o relatie la distanta poate exista daca cei doi oameni sunt destul de maturi ca sa treaca peste gelozie si in aceea relatie exista incredere....
Dar nu acea relatie la distanta sa fie una pe internet in care cei doi sa nu se fii vazut.....
Parerea mea !!! ;)
Buna ziua. Numele meu este Marie Rose si am 35 de ani. Sunt din Bucuresti. De doi ani traiesc o frumosa poveste de dragoste cu un barbat de nationalitate americana. L-am cunoscut aici in Romania cand a fost summit-ul NATO. El este militar in armata SUA. Eu lucrez intr-o multinationala si am o functie importanta. In momentul de fata el lucreaza la o baza militara din Germania, dar in scurt timp urmeaza sa se intoarca definitiv in SUA. Pentru ca se apropie termenul ca el sa plece, normal ca am discutat despre viitorul relatiei noastre. El a fost extrem de transant. Mi-a spus ca ma iubeste si nu concepe viata fara mine. Mi-a cerut ca sa vin la el in SUA, dupa ce el se va fi intors acasa si sa ne casatorim. Si eu il iubesc din tot sufletul. Este barbatul la care am visat toata viata, dar imi este frica sa fac acest pas. In acest weekend voi merge la el in Germania. Vom petrece o saptamana impreuna, dar eu trebuie sa-i dau un raspuns la fel de transant. Sincer, imi este frica sa fac un pas atat de important. Aici in Romania am o cariera, dar nu am un barbat care sa ma iubeasca. Acolo in SUA voi fi cu cel pe care il iubesc, dar voi avea sentimentul ca am invatat degeaba si m-am straduit degeaba sa construiesc o cariera pentru mine. As vrea sa stiu daca se mai afla cineva in situatia mea. Voi ce ati alege?
Va multumesc!
Marie_rose a scris:Buna ziua. Numele meu este Marie Rose si am 35 de ani. Sunt din Bucuresti. De doi ani traiesc o frumosa poveste de dragoste cu un barbat de nationalitate americana. L-am cunoscut aici in Romania cand a fost summit-ul NATO. El este militar in armata SUA. Eu lucrez intr-o multinationala si am o functie importanta. In momentul de fata el lucreaza la o baza militara din Germania, dar in scurt timp urmeaza sa se intoarca definitiv in SUA. Pentru ca se apropie termenul ca el sa plece, normal ca am discutat despre viitorul relatiei noastre. El a fost extrem de transant. Mi-a spus ca ma iubeste si nu concepe viata fara mine. Mi-a cerut ca sa vin la el in SUA, dupa ce el se va fi intors acasa si sa ne casatorim. Si eu il iubesc din tot sufletul. Este barbatul la care am visat toata viata, dar imi este frica sa fac acest pas. In acest weekend voi merge la el in Germania. Vom petrece o saptamana impreuna, dar eu trebuie sa-i dau un raspuns la fel de transant. Sincer, imi este frica sa fac un pas atat de important. Aici in Romania am o cariera, dar nu am un barbat care sa ma iubeasca. Acolo in SUA voi fi cu cel pe care il iubesc, dar voi avea sentimentul ca am invatat degeaba si m-am straduit degeaba sa construiesc o cariera pentru mine. As vrea sa stiu daca se mai afla cineva in situatia mea. Voi ce ati alege?Va multumesc!
Sfatul meu e sa alegeti cariera fara cea mai mica ezitare. Relatiile astea la distanta merg foarte bine doar atunci cand raman la distanta. Cand distanta dispare, atunci o sa ii vezi si partiile rele si imaginea de Fat Frumos cu un comportament de nereprosat pe care o aveai despre el o sa dispara la fel de repede cum s-a format.
Si inca un sfat. Incearca sa stai cat mai departe de militari. Ca ei in general se impart in 2 gategorii. Prima e cea in care persoanele respective au "gagici" prin toate zonele prin care umbla si cumva reusesc sa le convinga pe toate ca ele sunt aleasa sufletului lui. Si a 2-a categorie si cea mai des intalnita e cea in care persoanele din armata ajung sa aibe probleme psihice grave din cauza regimului minitar. Aceste persoane la inceput mereu sunt foarte tandre, romantice, etc. dar dupa ce distanta dispare, apar problemele. Cel mai bine e sa iti vezi de cariera si sa nu iti faci un scop din a cauta persoana potrivita. Atunci cand o cauti niciodata nu o gasesti. O sa vezi ca persoana potrivita pentru tine va aparea cand te astepti mai putin.
@Dingo 25
Multumesc pentru raspuns!
Cred ca cea de-a doua parte a expunerii tale ma nelinisteste cel mai mult. Stiu ca nu are o relatie cu o alta femeie, dar eu nu am avut o viata domestica cu el. Relatia noastra in viata reala a fost o permanenta vacanta. Fie ca venea el in Romania, fie ca ma duceam eu la el in Germania. Normal ca a fost tot timpul minunata relatia. Nu am experienta unei vieti casnice cu iubitul meu. Probleme de natura psihica nu cred ca are. Mi-as fi dat seama in doi ani, dar nu stiu cum va fi o casnicie cu el. Dar ma doare gandul ca am putea sa ne despartim.
Oamenii se consuma atat de mult cu cat dau si cat primesc incat vor ramane singuri. Nu mai credeti toate prostiile mercantiliste pe care vi le baga presa pe gat, e painea lor sa faca asta, ei trebuie sa vanda, restul lumii insa mai bine s-ar gandi sa iubeasca, nu sa faca investitii.
Editat Mar 22 mar 2011 20:21
Marie_rose a scris:Buna ziua. Numele meu este Marie Rose si am 35 de ani. Sunt din Bucuresti. De doi ani traiesc o frumosa poveste de dragoste cu un barbat de nationalitate americana. L-am cunoscut aici in Romania cand a fost summit-ul NATO. El este militar in armata SUA. Eu lucrez intr-o multinationala si am o functie importanta. In momentul de fata el lucreaza la o baza militara din Germania, dar in scurt timp urmeaza sa se intoarca definitiv in SUA. Pentru ca se apropie termenul ca el sa plece, normal ca am discutat despre viitorul relatiei noastre. El a fost extrem de transant. Mi-a spus ca ma iubeste si nu concepe viata fara mine. Mi-a cerut ca sa vin la el in SUA, dupa ce el se va fi intors acasa si sa ne casatorim. Si eu il iubesc din tot sufletul. Este barbatul la care am visat toata viata, dar imi este frica sa fac acest pas.
Tata avea o vorba. "La casatorie sa nu intarzii si nici sa nu te grabesti."
Eu cred ca e timpul sa te ocupi si de viata conjugala.
Sa mergi pe varianta carierei renuntand la familie la varsta asta mi se pare o mare eroare.
Poti amana casatoria cand ai 20 de ani.
In doi ani de tatonari ar fi trebuit sa-ti dai seama despre calitatile si defectele lui.
Daca este "iubirea vietii tale" si va casatoriti in Romania inainte sa plece in SUA, nu vad de ce sa nu o faci.
Sa renunti la cariera pentru o promisiune ar fi o prostie, dar daca este o certitudine atunci cariere "mai gasesti, dar o iubire nu" (vorba cantecului).
Copii nu-ti doresti?
Stiu de cineva care s-a casatorit in in SUA cu o romanca si dupa un an i-a spus ca ea voia un copil, ce si-a dorit a realizat, asa ca de el nu are nevoie si poate sa plece. Tipul s-a intors in Romania.
Si tu poti reveni in Romania cu un cetatan american minor si sa-ti reiai cariera daca lucrurile nu vor merge, sau vei putea sa-ti gasesti acolo ceva.
Concluzia, ai variante nenumarate
Editat Mar 22 mar 2011 21:19
Marie_rose a scris:Voi ce ati alege?Va multumesc!
Sa imi conving seful de la multinationala sa ma transfere in the USA. 
Deşi am