thalia71 a scris:Imi pare nespus de rau prin ce ai trecut nu stiu daca cuiva ii vine sa rida.... majoritatea femeilor trec prin depresie dupa nastere...am avut si eu depresie ani de zile dupa nasterea puiului nostru drag ,nici eu nu am stiut ce am ,plingeam fara motiv aveam senzatia ca nu-mi simt copilul ca o mama cu toate ca si aerul pe care il respira il vegheam ma chinuiam sufleteste...nu am cuvinte sa descriu ce stari aveam...pot sa spun ca DUMNEZEU m-a salvat pentru ca ma rugam LUI fara incetare cind ma luau starile acelea.De atunci am ramas cu o chestie ...simt cu citeva zile inainte ca fiului meu i se v-a intimpla ceva...va fi necajit, se va imbolnavi.Pe de o parte este bine... dar eu simt mult mai puternic starea lui sufletasca inainte decit el atunci cind i se intimpla....este ingrozitor ceea ce simt ma chinui sufleteste...dar asta este vointa LUI poate.Asa ca ...fiecare trecem prin cite ceva oricum ma bucur ca ti-ai revenit,iti doresc clipe fericite alaturi de puiut si de familie.Cu drag,Crisitna :flowers:
Povestea mea...
Început de thalia71, Joi 26 apr 2007 · 18 răspunsuri · 21.511 vizualizări · închis
Multumesc din suflet cristina37 pentru ca m-ai inteles!!!
Da, a fost si inca amintirile sunt cumplite!
La mine Dumnezeu asa a vrut, sa ma fac bine numai cu medicamente, dar nu conteaza, important este ca dupa ani de negura in sfarsit am zarit lumica, ca sa zic asa.
Acum sunt bine, tot cu medicatie , iar uneori la stres prelungit monstrii vor din nou sa apara...
Insa nu-i las, ma rog si eu la Dumnezeu sa ma pot bucura de viata cat pot!
Te imbratisez si numai bine iti doresc
thalia71 a scris:Multumesc din suflet cristina37 pentru ca m-ai inteles!!!Da, a fost si inca amintirile sunt cumplite!
La mine Dumnezeu asa a vrut, sa ma fac bine numai cu medicamente, dar nu conteaza, important este ca dupa ani de negura in sfarsit am zarit lumica, ca sa zic asa.
Acum sunt bine, tot cu medicatie , iar uneori la stres prelungit monstrii vor din nou sa apara...
Insa nu-i las, ma rog si eu la Dumnezeu sa ma pot bucura de viata cat pot!
Te imbratisez si numai bine iti doresc
Thalia, sa stii ca m-a impresionat mesajul tau si te cred pe deplin!! Putina lume stie ce e cu tulburarile astea pana cand nu le traieste fiecare pe propria piele! La mine se manifesta printr-o frica de a trai, de a ma maturiza! Am si eu zile bune si zile mai proaste...cand nu mai cred ca am vreo sansa daca nu accept realitatea..asa cum e ea!
Ce efecte secundare iti apar de la medicamente? Cum te simti in general ...si cum te gd la ce a fost in viata ta.. acuma dupa..?
Editat Sâm 5 mai 2007 20:25
anmarr, multumesc pentru replay!
Efecte secundare nu am foarte multe, dorm foarte bine, ma mentin la o greutate care imi convine si asta pentru ca sunt foarte atenta ce si cat mananc!
Am cateva zile pe luna, inaintea CM cand sunt un pic mai aeriana, mai confuza, dar m-am obisnuit si cu aceste stari trecatoare .
Acum ma simt bine si foarte bine cu usoare recaderi si incerc sa ma bucur si sa pretuiesc fiecare moment din viata mea, e ca si cum m-am ascut a doua oara!
Traiesc din plin si de cate ori pot ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a ascultat rugaciunile si ca acum sunt bine!
Numai bine!
Vorbeste-mi de tine, daca vrei:)!
thalia71 a scris:anmarr, multumesc pentru replay!Efecte secundare nu am foarte multe, dorm foarte bine, ma mentin la o greutate care imi convine si asta pentru ca sunt foarte atenta ce si cat mananc!
Am cateva zile pe luna, inaintea CM cand sunt un pic mai aeriana, mai confuza, dar m-am obisnuit si cu aceste stari trecatoare .
Acum ma simt bine si foarte bine cu usoare recaderi si incerc sa ma bucur si sa pretuiesc fiecare moment din viata mea, e ca si cum m-am ascut a doua oara!
Traiesc din plin si de cate ori pot ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a ascultat rugaciunile si ca acum sunt bine!
Numai bine!
Vorbeste-mi de tine, daca vrei:)!
E complicata viata Thalia ca si problemele de altfel..la fiecare din noi sunt foarte variate ..
Si povestea mea e lunga..acuma am ajuns sa cred ca am o problema de maturizare..
Yo's mai tinerica de felul meu...am vreo 23 de ani, da probabil o minte de 16! :D
Totul a inceput in toamna trecuta..la fel ca si in cazul tau, dupa o perioada senzationala!!! Am terminat facultatea cu nota maxima, aveam rel bune cu prietenii, dar nu vedeam un drum in fata mea..m-am inscris totusi la master pe care il vedeam ca o continuare a facultatii, deoarece mai aveam si fosti colegi pe acolo. Recunosc ca nu m-am putut desprinde de facultate pe care o vedeam ca pe cea mai frumoasa perioada...
Povestea incepe asa: am reusit sa ma angajez la o firma unde putini ajung, desi nu aveam experienta insa note f bune..asta inainte de a pleca in vacanta de dupa licenta (de relaxare)!
Cand am venit in septembrie m-am simtit f obosita...vreo 2 saptamani abia ieseam din casa..am fost la medici si au zis ca e din cauza efortului si sa ma odihnesc! Dupa asta in 2 saptamani eu incepeam si jobu si tb sa fiu fresh!
Si intr-o luna mi-a trecut oboseala..insa am inceput serviciul. Fara experienta de lucru si intrand si intr-un domeniu nou, am simtit ca nu mi se potriveste si asta din primele zile! Am incercat sa vb cu ai mei dar nu au inteles..
Situatia continua asa: am simtit o frica teribila la un mom dat si un impuls de a renunta care m-a speriat f tare! (1 simptom) Apoi mi s-a pus un nod in gat pe care l-am avut timp de 3 luni de zile (mai putin noaptea) si care nu s-a oprit decat in mom plecarii mele de acolo..
NU mai puteam sa dorm (aveam insomnie de adormire si de trezire)..adica dormeam maxim 3 ore pe noapte in conditiile in care a 2 zi tb sa merg la serviciu 9-17.30 si mai aveam si master seara...programu meu se rezuma asa: plecat ora 9 am, sosit acasa ora 9pm! Eram rupta!
NU mai aveam timp de nimic! Peste asta se suprapune si faptul ca nici masterul nu a fost ceea ce imi imaginasem eu..degeaba fosti colegi, ca fiecare si-a vazut de viata lui..iar eu eram singura care mai dadeam pe acolo! Plus ca parerea mea de acum e ca masterele sunt o pierdere de vreme in Romania (precizez totusi ca inca sunt inscrisa la unul din cele mai buna mastere)!
Astfel s-a produs un fel de ruptura, sa zic asa: toata ziua mergeam la un serviciu care nu imi placea, era si plictiseala, mereu aveam senzatia ca "ma ratam" (si nici nu imi trecuse prin cap asta pana in mom respectiv al angajarii), mergeam la un master cu colegi noi, plecam dim, veneam seara...
Nu dormeam noaptea decat cu un medicam ce imi inducea somnul pt vreo 3 ore!
Am avut simptome somatice in aceasi perioada care se rezumau la: parestezii in zona fetei, dureri de corp, dureri de brate, ameteli, nod in gat permanent, privire incetosata etc.
Cel mai rau a fost cu somnu..nu puteam dormi de nici un fel dupa-amiaza (in zile in care nu aveam master) iar sambata si duminica ma tz pe pilot automat la 6 si jumatate si resimteam o oboseala acuta.
Peste toate astea a aparut si simptomul depresiei cu acel gand obsesiv( pe care l-ai avut si tu) pe care il mai am si eu acum..ce consta in frica de a-mi face mie rau! In ac perioada am suferit si de agorafobie, nu mai puteam iesi din casa (toate fricile mele anterioare au f ridicate la alte cote), nu mai puteam sa mananc (cand am invatat sa mananc am zis si eu ca si tine ca m-am nascut a 2 oara), am slabit 5 kg in 3 saptamani, la un moment dat mancam ca sa traiesc si multe altele..
Situatia s-a stopat in mom in care din disperrare am ajuns la medic si iam zis ca vreau niste pastile puternice de dormit!!! Atunci a fost momentul in care am zis STOP!! Deja era prea de tot!!! (luasem deja un antidepresiv, anxiolitic pt frica si ceva de dormit)..insa nu avea sens sa iau si altceva!
Cum sa zic...viata mea a fost data peste cap radical..adica nu mai aveam timp si chef de nimic decat de munca si master (cateodata si sambata)! Si probabil ca nu am putut face fata..de ce zic asta, deoarece acum la 3 luni de cand am renuntat inca am pb de adaptare la un job..mi se pare f greu..oricum deja am o alta perspectiva de a privi lucrurile!
In toata aceasta perioada, putini oameni m-au inteles iar eu zic si sustin ca "numai cei ce trec prin asa ceva pot sa inteleaga" deoarece in exterior nu se vede nimic insa "tu musti putin din iad"...
Acuma, de vreo 2 saptamani nu ma simt iarasi prea bine..mi-a aparut apasarea din piept (la un mom dat nu puteam sta locului) si starea de depresie...nu gasesc nici un sens lucrurilor si ma intreb mereu si obsesiv de ce existam si care e rostul meu in viata asta? E un fel de "soc al vietii". Intre timp m-am mai rupt de unii din prieteni dar nu definitiv deoarece e f greu ..insa am mari pb de adaptare la noua realitate!
Problema e ca am intrat intr-o existenta care nu imi place deloc dar pe care tb sa o accept insa mi-e f greu..si iar imi apar gandurile rele...ajuta si psihoterapia, asta ti-o zic, imi pare rau insa ca am recaderi!!!
Si probabil ca din cauza depresiei nu vad nici lucrurile prea in roz..nu am avut disperarea ta ci doar mici atacuri de panica in care ma gd daca merita sa mergi inainte!
Lumea iti spune sa ai vointa! E f greu insa sa ai vointa cand treci prin asa ceva! Dar mereu am fost o ambitioasa si sper sa am curajul sa trec peste toate hopurile din fata mea!
Cam asta ar fi pe scurt povestea...
promit sa iti raspund un pic mai tarziu, acum ma solicita ai mei:)
nu te superi, da?
numai bine
thalia71 a scris:promit sa iti raspund un pic mai tarziu, acum ma solicita ai mei:)nu te superi, da?
numai bine
Thalia, ce mai faci? Nu mi-ai spus inca parerea ta.. :cry:
:(
:)
anmarr a scris:
Imi pare rau pentru tine, anmarr!Esti probabil unul din multii tineri,pentru care Romania chiar nu are nimic de oferit.Ani in care inveti si iar inveti si totul pentru a face in final ceva ce nu-ti place.Nu stiu daca iti vor folosi la ceva randurile mele(eu sper din tot sufletul ca da )dar poti vizita homeopatie.ro,mai exact materia medica.Vei gasi acolo un remediu ce se numeste Ignatia si care rezolva in special"nodul din gat".Dupa 5 ani chinuitori de depresie,anxietate,spasmofilie si hipertensiune am reusit sa ma vindec cu ajutorul homeopatiei si al unui MEDIC cu suflet mare.Este adevarat ca uneori mai sunt momente in care ar dori sa revina(depresia),dar cu ajutorul remediilor homeopate ies invingatoare!Doar cu vointa ta nu vei reusi niciodata sa iesi,cu atat mai mult cu cat ceilalti nu-ti pot intelege suferinta.Esti singur,doar cu tine si cu clipele de groaza prin care treci.Si iti este foarte greu sa intelegi de ce ceilalti nu au aceste probleme!?Capul sus si moral ridicat!
anitep a scris:
Imi pare rau pentru tine, anmarr!Esti probabil unul din multii tineri,pentru care Romania chiar nu are nimic de oferit.Ani in care inveti si iar inveti si totul pentru a face in final ceva ce nu-ti place.Nu stiu daca iti vor folosi la ceva randurile mele(eu sper din tot sufletul ca da )dar poti vizita homeopatie.ro,mai exact materia medica.Vei gasi acolo un remediu ce se numeste Ignatia si care rezolva in special"nodul din gat".Dupa 5 ani chinuitori de depresie,anxietate,spasmofilie si hipertensiune am reusit sa ma vindec cu ajutorul homeopatiei si al unui MEDIC cu suflet mare.Este adevarat ca uneori mai sunt momente in care ar dori sa revina(depresia),dar cu ajutorul remediilor homeopate ies invingatoare!Doar cu vointa ta nu vei reusi niciodata sa iesi,cu atat mai mult cu cat ceilalti nu-ti pot intelege suferinta.Esti singur,doar cu tine si cu clipele de groaza prin care treci.Si iti este foarte greu sa intelegi de ce ceilalti nu au aceste probleme!?Capul sus si moral ridicat!
Multumesc mult anitep, mai ales pt incurajari! Am avut o dezamagire ce-i drept si un "soc al vietii reale"..dar trec peste toate! Cu incredere tot inainte! 
Momentan eu am ramas doar pe antidepresiv si Passiflora pt starile de neliniste..dar am perioade si perioade..momentan incerc reflexoterapia..sper din tot sufletul, nu sa fiu cea dinainte, insa macar 80% si tot e bine! Nodul in gat acuma imi apare mai rar, pe fond de stress..din pacate stiu cum e viata cand ai o mana in juru gatului de cand te trezesti pana tarziu in noapte. 
O sa ma uit pe site homeopatie.ro sa vad ce gasesc.:) Sa-mi spui exact ce ai luat tu si care au fost manifestarile anxietatii la tine, ca sunt curioasa!
Mersi inca o data!