Primul "pinguin" mort

Managerul de audit la filiala romana a multinationalei Ernst&Young a decedat din cauza epuizarii dupa mai multe saptamani de munca fara pauza.

O tanara de 32 de ani, manager de audit la filiala romana a multinationalei Ernst&Young, a fost gasita moarta in casa, la sfarsitul saptamanii trecute, colegii sustinand ca aceasta a decedat din cauza epuizarii dupa mai multe saptamani de munca fara pauza.

"Isi dorea foarte mult sa avanseze profesional si, desi i s-a oferit un post de contabil-sef la Siemens, ea a preferat sa ramana la Ernst&Young pentru ca aici a devenit manager de audit

Nu te supara , a fost alegerea ei sa promoveze calcand peste limitele fizice ....in cazul asta ale ei

Dumnezeu sa o odihneasca !

DA ITI DAI SEAMA CARE ERA ATMOSFERA IN FIRMA AIA....

ca cu asa o sefi nimeni nu putea sa-si ia liber...

Isi merita soarta.....

si da si nu... e pacat ca sunt multi oameni care cad prada iluziei carierei in corporatiilor multinationale... care de fapt sunt o mare palnie care iti sug totul, timpul, banii si sufletul tau.

Schimbarea2012 a scris:

si da si nu... e pacat ca sunt multi oameni care cad prada iluziei carierei in corporatiilor multinationale... care de fapt sunt o mare palnie care iti sug totul, timpul, banii si sufletul tau.

pana nu incerci ...nu ai de unde ...stii :)

P.S ...viva la revolucion ....da care ?

La ea era valabil doar "munciti, munciti, munciti", ca de consumat nu consuma decit aer si apa, din cite se pare... decit sa muncesc ca idiotul si sa mi se umple contul bancar fara nici un rost, mai bine am eu o gramada de timp al meu si bani mai putini. La o adica, banii nu sint totul, iar treaba cu promovarea e pentru cei care cred ca o functie inseamna ceva.

Am avut placerea sa cunosc persoane cu citamai functiile care nu au uitat sa fie oameni, in primul rind. Cine decide sa lucreze si sa traiasca ca un robot, mai devreme sau mai tirziu o sa moara. Singur.

Eu nu cred ca si-a meritat soarta. A fost o rautate din partea celui care a spus asta. Cu ce a gresit? Ca si-a dorit un serviciu mai bun, ca a fost constienta de faptul ca, in zilele noastre daca vrei sa urci trebuie sa fii constiincios, nu sa te prefaci ca muncesti (asa cum fac eu acum)?

Ma rog, ideea e ca pe mine m-a impresionat cazul ei, chiar nu merita. Pacat ca doar ajungandu-se aici, reuseste si ea sa se odihneasca.... Sper sa se odihneasca in pace!

In Danemarca :

What can the Danes teach us about happiness?

"Denmark is very consumer-oriented and very family-oriented. People are sure to leave work at 4.30pm. They work their eight hours and go home. Pressure to work overtime doesn't exist."

http://news.bbc.co.uk/2/hi/uk_news/magazine/6563639.stm

Eu nu cred ca si-a meritat soarta. A fost o rautate din partea celui care a spus asta. Cu ce a gresit? Ca si-a dorit un serviciu mai bun, ca a fost constienta de faptul ca, in zilele noastre daca vrei sa urci trebuie sa fii constiincios, nu sa te prefaci ca muncesti (asa cum fac eu acum)?

Ma rog, ideea e ca pe mine m-a impresionat cazul ei, chiar nu merita. Pacat ca doar ajungandu-se aici, reuseste si ea sa se odihneasca.... Sper sa se odihneasca in pace!

A gresit prin faptul ca "a fi constiincios", asa cum zici tu, inseamna ca iti impinge limitele eficientei astfel incit in alea 8 ore de job sa dai tot ce poti, dar sa fii in stare si sa te duci acasa unde sa iti poti vedea de o familie, sau macar sa ai o relatie (depinde de virsta, de persoana samd). In zilele noastre, daca vrei sa urci, trebuie sa fii impacat cu propria persoana si multumit de sine. Atita vreme cit tu stii ca faci tot ce e omeneste posibil in alea 8 ore, daca munca ta nu e respectata sau ti se impune sa bagi ca un sclav non-stop, se transmite un calduros "fuck you" angajatorului si se trece mai departe.

Am fost in situatia ca dupa 8 luni in care am facut tot ce imi statea in putinta sa imi fac treaba in alea 8 ore (fara forumuri in timpul programului, mess sau mai stiu eu ce alte bazaconii, uneori nu ma dezlipeam de scaun pina la pauza de masa si nici dupa), sa mi se spuna ca nu imi dau interesul, ca am mentalitate comunista si ca imi termin treaba "premeditat" la fix. In prima zi in care mi s-a spus ca "ar fi bine sa mai ramin", desi era 18:15 deja, le-am zis ca sint asteptat acasa, plus ca ma durea capul in draci (sufeream de oboseala cronica de ceva vreme), iar daca nu le convine, sanatate si voie buna.

Dimineata urmatoare am gasit pe masa actele de desfacere de comun acord a contractului de munca, si astfel m-am nascut pentru a doua oara! Aveam salariu mare pentru Iasi, nu ma tin parintii in palma, insa nu regret si nu voi regreta niciodata nimic legat de chestiunea respectiva. Problema la noi e ca romanii inghit prea multe si au mentalitate de sclavi, iar parintii nu ajuta cu nimic la asta, multi absolventi fiind efectiv impinsi de la spate in joburi unde nu sint nimic mai mult decit robotei.

TREZIREA!!!