Vad ca tii foarte tare cont de ce zice tata si e normal la varsta ta, dar pana la un punct!
Tu iti doresti sa faci ceva in viata care sa iti si placa dar sa iti aduca si bani, poate mai mult in ordinea inversa daca am inteles eu bine?
Pai, sa zicem ca termini acea facultate cu brio si iti deschizi un cabinet privat si esti pe picioarele tale...
Eu din experienta (de pe canapea) vad asa, iti vin oameni din mai toate categoriile si iti spun problemele lor unele reale , altele imaginare sau altele care se intampla in mintea lor!
Nimeni nu se adreseaza unui cabinet de psihologie ...asa din placere, vine numai pentru ca il supara "ceva"!
Imagineaza-ti ca maine ai trei noi programari, doua dintre ele sunt mamici cu depresie post-partum, una chiar severa si a treia este un tanar ce are probleme cu drogurile si nu a venit de unul singur ci l-au adus parintii!
Deci, nu prea are chef sa discute si i se pare ca nici nu il intelegi...
Cu fiecare dintre acestia trebuie sa stai cam o ora, sa fii atenta la tot ce iti povestesc, sa pui intrebari si sa faci multe, multe legaturi cu ceea ce ai invatat si nu in ultmul rand sa le spui ce atitudine sa adopte in legatura cu ceea ce ii deranjeaza!
In plus, trebuie sa studiezi mai tot timpul , sa participi la Congrese sa fi in pas cu tot ce e nou pe piata in materie de terapie.
Pare o munca usoara, dar nu este!
Daca te vezi in stare facand cu calm, daruire, intelegere toate astea atunci merita sa dai la psihologie!
Si ...cine stie poate ne vom intalni la cabinetul tau!