lupini a scris:Exista probabil. Insa ca acest fenomen exista acum o mie de ani , e o certitudine absoluta ! Atractia pietrei de catre Pamant exista in vremea lui Marco Polo , insa omul nu-i daduse un nume. Dar totusi , ea exista. Prin urmare, un fenomen chiar daca nu are titlu de lege , el tot prezent e !
Esti aproape, dar tot nu "prinzi" ceea ce incerc sa-ti explic. Uite, o ultima incercare:
1. Nu stim cu "absoluta certitudine" absolut nimic ce nu am experimentat nemijlocit. Chiar si ceea ce am experimentat nemijlocit cunoastem tot cu oarecare incertitudine, din cauza unui posibil rationament gresit, bazat pe informatii insuficiente. Din punct de vedere statistic, tot ceea ce "stim", stim cu anumita probabilitate. Care dat fiind natura subiectiva prin care acumulam si intepretam informatia, nu este niciodata 100%. Poate fi 99.99999%, dar nu e niciodata 100%. Acesta e unul din rationamentele de baza din filozofia stiintei. Deci din punct de vedere pur logic, nu stim niciodata 100% ceva.
2. Un fenomen e una, legea care o descrie e alta, observatiile pe baza carora s-a formulat legea sunt iarasi altceva. Ca sa ma rezum la ce scriai tu mai sus. Pe vremea lui Marco Polo, "fenomenul" atractiei universale nu exista, din punct de vedere pur logic. Marco Polo nu stia de ce cade marul pe pamant, habar nu avea ca e vorba de un "fenomen" prin care cele doua corpuri se atrag. El era liber sa creada, de exemplu, ca exista un "fenomen" prin care marul are o constiinta si ii place mai mult sa stea pe pamant decat in copac. Tot ce exista atunci era observatia, care era similara cu observatia de astazi. Si anume, observatia ca fara prezenta altor forte, corpurile cad pe pamant. Atat.
Pe baza acestor informatii, Newton a dedus fenomenul. Iar ca interpretarea pe care a dat-o observatiilor sa aiba greutate (fata de ipoteza cu marul constient, de exemplu), a descris fenomenul in mod matematic (adica i-a atestat repetabilitatea in conditii cunoscute), si asa a rezultat legea.
Deci, din nou, din punct de vedere strict logic, nici legea, nici fenomenul, nu existau pe vremea lui Marco Polo. Nici una dintre cele trei nu are valoare absoluta: observatiile noastre legate de fenomenul gravitatiei pot fi gresite, de exemplu, daca suntem conditionati biofizic intr-un mod care ne inseala simturile legat de gravitatie; fenomenul poate fi de fapt altceva decat s-a crezut - vezi, de exemplu, interpretarea moderna a legii atractiei universale data de fizicieni ca S. Hawking, in care e vorba de o distorsiune a cuantumului spatiu-timp proportionala cu masa unui obiect; legea poate fi ea gresita, si sa descrie repetabilitatea unui fenomen in conditii limitate (lucru demonstrat de Einstein deja, in cazul legii atractiei universale). Asa ca pur logic, toate aceste trei elemente, observatii, fenomene, legi, ne apartin. Ele nu exista per se. Le-am creat noi, ca sa explicam interfata de comunicare cu mediul fizic in care traim.
P.S. Cioanas - nu cred in Dumnezeu in forma in care crezi tu. De ce? Vezi aici:
http://www.positiveatheism.org/hist/russell0.htm
