DarkBringer a scris:Frica este cel mai bine zis si nimic mai adevarat. Pe ce se bazeaza credinta voastra? Care este baza ei, daca nu frica? Una este sa crezi in d-zeu sincer si din suflet, si alta este sa crezi avand ca punct de plecare frica. Frica nu este niciodata buna, pentru ca, catalizatorul ei principal este violenta. Copilul care refuza sa mearga in lesa tatalui este simbolul supremei capacitati a omului (daca nu intelegi cere explicatii suplimentare, pentru ca parca vad ca iar interpretezi). Nesiguranta are alte cauze, cel mai adesea vine din faptul ca individul nu isi gaseste locul.....
Poate ca dumneata, daca ai copii, atunci cand iti disciplinezi copii le dai in cap si ii abuzezi prin violenta!
Frica de Domnul nu este o frica de un abuz ci este o frica de un parinte care-ti vrea binele. Nu-ti da cu nuiaua ca sa te abuzeze, ci ca sa te indrepte!
Eu nu cred ca copilul meu este un caine care sa-l tin in lesa.Daca dumneata ai aceasta atitudine fat de copii dumneatale, iti recomand oameni care sa te indrume in cresterea copiilor, eventual un consilier sau un psiholog!
Atunci cand ii spun nu copilului meu, ii prezint si de ce este "nu"! La ce pericole se expune si de ce ii spun nu, fiindca sunt parintele lui, il iubesc si ii vreau binele!
Disperatii lumii acesteia sunt de fapt niste razvratiti impotriva propriului parinte, au fugit deacasa si au ajuns la roscovele, intre porci. Problema este ca nu le este bine acolo si nici acasa sa vina nu vor, la unii le este rusine, altii inca vor sa fie independenti si sa nu se supuna nimanui (chiar daca in inima lor sunt prabusiti)!