Absoluturile morale se bazeaza pe caracterul lui Dumnezeu.Dincolo de Dumnezeu nu exista lege, fiindca nu putem trece dincolo de El. Creatia, asa cum a facut-o El initial, s-a conformat caracterului Sau. Poruncile morale pe care le-a dat oamenilor sunt o expresie a caracterului divin. Oamenii creati dupa Chipul Lui trebuie sa traiasca, prin libera alegere, pe baza a ceea ce este Dumnezeu, iar standardele moralitatii sunt determinate prin conformarea la caracterul Lui, in timp ce lucrurile care nu se conformeaza acestuia sunt imorale.
Dumnezeu cunoaste lucrurile care inca nu sunt actualizate. De exemplu, El a stiut totul despre Eva inainte ca s-o fi actualizat prin creatie. Acelasi lucru este adevarat si in domeniul moralei. Cand omul pacatuieste, el manifesta ceva ce este contrar legii morale a universului, si prin urmare este vinovat moral si legal. Deoarece omul este vinovat inaintea Datatorului Legii universului, facand ce e contrar caracterului Sau, pacatul lui are semnificatie si el insusi capata o semnificatie sub aspect moral intr-o istorie cu semnificatie. Vina morala a omului este una reala.Aceasta conceptie este radical diferita gandirii moderne, care afirma ca actiunile savarsite nu trebuie sa duca la vinovatie- perspectiva in care faptele devin lipsite de semnificatie. Nici chiar cele mai josnice actiuni ale pacatului nu au o semnificatie morala finita. In ultima instanta actiunile "bune" si cele "rele" sunt deopotriva lipsite de vreo valoare.
Un factor important in conceptia omului modern este tocmai aceasta nulitate a omului, omul este zero.
Raspunsul crestin incepe cu afirmatia ca omul este o creatura morala facuta dupa chipul Creatorului; ca exista in Univers o lege pe care, daca omul o incalca, devine culpbil. In aceasta lumina, omul are semnificatia morala atat in ce-L priveste pe Dumnezeu , cat si in ce-i priveste pe semenii lui. Raspunsul modern necrestin neaga legitimitatea absoluturilor si refuza sa fac vreun comentariu moral final in legatura cu actiunile oamenilor, aducand astfel actele de cruzime la acelasi nivel valoric. Prin acest raspuns, nu numai conceptul de pacat este redus la ceva mai putin decat afirma Biblia despre el, ci omul insusi este devalorizat in raport cu conceptul biblic de om vinovat.
Daca acceptam explicatia moderna, nu mai exista raspuns la dilema omului- omul este cum a fost la inceput si cum va fi intotdeauna. Dar conform explicatiei morale privind pozitia omului in univers si dilema lui in urma caderii (in contrast cu explicatia metafizica), exista totusi o solutie.
Solutia aceasta se bazeaza pe faptul ca Dumnezeu este Sfant si ca e dragoste, si ca in dragostea Lui a iubit lumea si L-a trimis pe Fiul Lui.
Isus a murit in istoria reala, pe crucea de la Calvar, in spatiu si timp. Si nu ar trebui sa vorbim niciodata de moartea lui Isus fara sa o legam de persoana Lui. El este a Doua Persoana eterna a Trinitatii. Fiindca a murit, aducand in Trinitate ruptura cauzata de revolta omului, vina morala reala este intampinata de valoarea infinita a mortii lui Isus, in expiere, ispasire si substitutie.Iat de ce Isus spune : "S-a sfarsit".
Biblia ne spune de ce este omul pierdut, apoi da solutia in moartea ispasitoare a lui Isus Cristos.Pe de o parte, data fiind valoarea infinita a mortii lui Cristos, Dumnezeu nu trebuie sa abandoneze Caracterul Sau absolut sfant; pe de alta parte, nu trebuie sa violeze semnificatia omului pentru a putea ierta vina si a reface relatia intrerupta a omului cu Sine.
Aceasta vine in opozitie totala cu negarea antitezei si a semnificatiei prin saltul omului modern in intuneric, care afirma ca trebuie sa credem cumva, fara nici un fel de ratiune, ca Dumnezeu este dragoste. Absolutul moral ramane si solutia la dilema omului exista.
