Casatorit, dar iubesc pe altcineva !

Singurul sfat pe care ti-l pot da este sa alegi bine, iar daca alegi, sa nu te mai uiti inapoi. Poate ca din asta intelegi ceva si poate vei face ceva. Nu vreau sa-ti dau o solutie, pentru ca nu cunosc situatia ta, nu cunosc nimic despre tine. Singurul care poate lua o decizie esti tu. Fa ceea ce te indeamna ratiunea, dar asculta si de inima. Important este insa sa nu regreti alegerea pe care o vei face.

numa bine

Varuna a scris:

Cred ca diferenta dintre parerile noastre nu prea exista. Dar daca e o hiba, aia e.

Da, in principiu, are aceasta datorie. Dar eu nu cred ca adevarul e cea mai buna solutie intotdeauna. Si nu putem sa excludem total o discutie "dupa caz"; topicul asta este despre un caz. Ca nu ii vad rostul si nici nu mi se pare normal sa aiba un rost si sa se caute solutii astfel, este altceva, e parerea mea. Dar asa cum nu se poate particulariza la nesfarsit, nici sa aplicam nemilos niste abstractiuni unor oameni vii nu mi se pare taman bine.

Asa mai zic si eu "cearta", drag mi-ar fi sa mi se intample mai des.

Departe de mine gandul ca ne certam Si sunt de acord cu cele mai multe din lucrurile pe care le-ai scris.

Cred ca sunt multe nuante aici care depind pur si simplu de individ. Eu personal cred ca adevarul e intotdeauna cea mai buna solutie. Sunt de acord insa ca principiul asta nu e valabil decat in cazul oamenilor care sunt complet impacati cu el, si isi "aranjeaza" viata in jurul lui. Pentru mine a functionat okay pana acum :D

Amarena a scris:

A zis ca n-o iubeste pe nevasta-sa si nici n-a iubit-o.. Nu se pune problema de respect, alea alea...

respectul n-are a face si e independent de iubire

Destul de ciudata situatia ta ,intr-adevar!Spui ca nu ai iubit-o pe sotia ta,e greu de crezut-nu poti sa te arunci intr-o relatie pe viata doar ...din comoditate!Ai zis ca a aparut copilul--ti se pare ca ti s-a fortat mana,cumva--copil=casatorie?

Sincer,eu zic ca esti in blur total acum--nu judeci lucrurile transant,te imbeti cu apa rece..."ce frumos ar fi sa am alaturi pe cealalta,sa alergam prin poienite ,sa ascultam susurul izvorului..."

Wake up!Astea sunt al tineretii valuri...vin si trec!Ai datoria morala fata de copilul tau sa ii fi alaturi--intr-o lume plina de probleme are nevoie de suportul parintilor..si ma refer nu numai material ci si fizic...el prefera pe mami si pe tati langa el ; jucariile sau hainutzele--sunt irelevante...

Ratiunea trebuie sa primeze: presupun ca sotia s-a maritat cu tine fiindca te iubeste si vrea sa petreaca viata alaturi de tine si de copilul vostru;nu arunca totul pe geam pentru o himera..

Traieste in minciuna ceva timp(vezi cum evolueaza totul)... marea iubire o sa treaca,o sa vezi!!o sa ramana decat scrum dupa aceea ,poate chiar si din relatia cu sotia si copilul tau!Gandeste-te bine--e vorba nu numai de viata ta ci si de viata altor suflete--au dreptul ei sa sufere pentru un moft al tau?!

Dupa o perioada de X luni,cat consideri tu, daca situatia e la fel de innourata pentru tine, sau a degenerat si mai mult,adica esti pana peste urechi afundat in a doua relatie,ii poti cere sotiei o perioada de separare sa iti pui ordine in ganduri si sa vezi cum decurge totul..

Dar nu te pripi acum...daca "marea iubire"e dispusa sa te astepte,te asteapta!!

Tu faci cum crezi!--dar daca iti iubesti copilul mult de tot--da-i familiei tale un ragaz si pune-ti ordine in ganduri!

Sincer pe cea de a 2 femeie din viata ta nu o privesc cu ochi buni deloc--o vad ca pe o plictisita ,care isi cauta ceva fun,de moment!

keep your faith,o sa fie bine!incearca sa pui in balanta--ce preferi zambetul copilului tau fericit alergand in parc,cu amandoi parintii tinandu-l de manuta sau "fericirea"alaturi de o femeie ,care te poate fenta si pe tine, peste cativa ani,punandu-te deoparte cand s-a plictisit si de tine..

Best of luck and sharp mind,

reality 76

eu nu reusesc sa inteleg de ce te-ai casatorit daca nu ai iubit-o niciodata...si mai rau...de ce ai facut un copil?

AndreeaCristina a scris:

eu nu reusesc sa inteleg de ce te-ai casatorit daca nu ai iubit-o niciodata...si mai rau...de ce ai facut un copil?

Nu trebuie decat sa-ti amintesti proverbul acela : "Unde nu-i cap , vai de picioare" !

mda..trist...sa traiesti o viata in minciuna...si sa obligi si pe altii sa faca acelasi lucru...oare ce ar zice sotia la auzul vorbelor "nu te-am iubit niciodata"? mai ales ca, sunt singura ca de-a lungul anilor i-ai aratat contrariul...

poate e doar o ratacire...

nu juram ca nu ne vom indragosti, dar juram ca vom fi impreuna pana la moarte...si asta spune totul...restul nu mai e relevant. am impresia ca scopul mariajului e acela de a fi desfacut! bravos!!! suntem niste oameni iluminati...

madalina_ a scris:

Cum de si-a permis? Oare cand spunem da in fatza altarului, juram in acelasi timp ca nu ne vom mai indragosti niciodata? putem jura asta?

George2904 a scris:

Am peste 30 de ani, sunt casatorit, am un copil ! Si cu toate astea nu sunt fericit. Ba chiar sunt extrem de nefericit. Nu mi-am iubit niciodata sotia, casatoria a fost o prostie datorata slabiciunii mele, relatia a continuat inertial si a aparut si copilul, sperand ca lucrurile se vor schimba. Nu a fost nici pe departe asa. Lucrurile s-au agravat incepand de acum cateva luni, cand am cunoscut pe cineva de care m-am indragostit. Si ea ma iubeste insa, la fel ca si mine este casatorita. Pe cat de profunda este dragostea noastra pe atat de dureroasa este relatia, imposibilitatea implinirii ei. Atunci cand ne intalnim ne intelegem perfect, ne completam si ne gandim la acelasi lucru in acelasi timp, aproape telepatic. de cele mai multe ori, nu avem nevoie de cuvinte sa ne exprimam iubirea. Ne sunam pe tel si stam minute fara sa vorbim, doar ne auzim respiratia si este suficient. Este pentru prima data in viata mea cand simt ca iubesc si ca traiesc cu adevarat. Nu este o simpla aventura extraconjugala, sentimentele sunt profunde si reciproce si de aici si durerea imensa din sufletele noastre, pentru ca nu putem implini dragostea.

Probabil ca numai cine a trecut prin asa ceva poate sa inteleaga cu adevarat greutatea imensa ce imi apasa sufletul si pe ei in vizez, dar nu numai. Ce este mai important: fericirea celor din jur sau fericirea proprie ? Cel mai important pentru mine este copilul, singurul care ma face sa mai stau pe ganduri ... Dar oare poate fi fericit pe deplin intro familie care mimeaza fericirea doar de dragul lui ? Sotia mea nu banuieste nimic desi simte ca ceva s-a intamplat, raceala este evidenta si din ce in ce mai apasatoare. Practic ea nu prea are nicio vina (ca nu o iubesc) singurul vinovat sunt eu, probabil ca am initiat si intretinut relatia. Dar trebuie sa platesc atat de scump pentru greseala asta ??

ai crezut ca ...vei incepe s-o iubesti cu timpul ,ai crezut ca un copil iti va umple golul ....ai crezut ca daca nu ai iubit pana acum ...nu se va intampla....crezi ca-i faci un bine copilului ?te amagesti singur . nu crezi ca si sotia ta are dreptul sa simta fericirea pe care o simti tu?cred ca ar fi cinstit din partea ta sa-i spui totul .....va suferi ....se va resemna si poate va gasi pe cineva care s-o iubeasca cu adevarat......

George2904 a scris:

am cunoscut pe cineva de care m-am indragostit. Si ea ma iubeste insa, la fel ca si mine este casatorita. Pe cat de profunda este dragostea noastra pe atat de dureroasa este relatia, imposibilitatea implinirii ei. Atunci cand ne intalnim ne intelegem perfect, ne completam si ne gandim la acelasi lucru in acelasi timp, aproape telepatic. de cele mai multe ori, nu avem nevoie de cuvinte sa ne exprimam iubirea. . Este pentru prima data in viata mea cand simt ca iubesc si ca traiesc cu adevarat. Nu este o simpla aventura extraconjugala, sentimentele sunt profunde si reciproce si de aici si durerea imensa din sufletele noastre, pentru ca nu putem implini dragostea.

Probabil ca numai cine a trecut prin asa ceva poate sa inteleaga cu adevarat greutatea imensa ce imi apasa sufletul si pe ei in vizez, dar nu numai. Ce este mai important: fericirea celor din jur sau fericirea proprie ? Cel mai important pentru mine este copilul, singurul care ma face sa mai stau pe ganduri ... Dar oare poate fi fericit pe deplin intro familie care mimeaza fericirea doar de dragul lui ? Sotia mea nu banuieste nimic desi simte ca ceva s-a intamplat, raceala este evidenta si din ce in ce mai apasatoare. Practic ea nu prea are nicio vina (ca nu o iubesc) singurul vinovat sunt eu, probabil ca am initiat si intretinut relatia. Dar trebuie sa platesc atat de scump pentru greseala asta ??

Tu vorbesti de de dragostea ta fata de o alta femeie , casatorita si ea , insa nu spui nimic de dragostea ta fata de copil. Multumesc lui Dumnezeu ca nu am avut parinti care sa fie asa cum esti tu fata de copilul tau. Tu te gandesti doar la tine !!! !!! Nu uita ... pentru orice fapta , va veni un moment cand va trebui sa platim !!!