Ma cam sperie ce citesc aici. Ce te faci cand glasul tau interior iti va "porunci" sa omori pe cineva ? Nu o sa asculti ? O sa pui la indoiala "cerinta divina" ??
Dumnezeu imi vorbeste!
Început de tudorel666, Vin 20 apr 2007 · 726 răspunsuri · 64.842 vizualizări · închis
nightwish a scris:"Frate, ma lasi?"Am pus o intrebare destul de simpla, pentru mintea mea. Nu ma lua cu invataturi necunoscute si alte prostii d-astea.
Ori iti vorbesti.. ori imprasti baliverne pe forum.
Nu exista iad! Toti oamenii ajung in rai, numai ca sunt mai multe raiuri si se poate trece din unul in altul. La moarte insa, fiecare ajunge in raiul care i se potriveste cel mai bine in momentul mortii. Toti cei ce mor au posibilitatea de a alege! Chiar si eu am avut aceasta posibilitate! Am ales insa sa ma intorc, pentru sotie, copii si pentru toata lumea. De multe ori imi zic ca am facut o mare prostie, dar nu puteam sa fac altfel; oamenii chiar au nevoie de ajutor si e prea multa suferinta in lume. Oricata fericire as avea aici, e nefericire crunta comparativ cu ceea ce ma astepta acolo.
Chiar si cei doi copii de care imi vorbesti ar fi putut alege sa ramana in lumea asta, dar cine ii va putea condamna ca au ales fericirea in schimbul nefericirii?! Imi pare rau pentru suferinta mamei lor, dar bucuria ii va fi enorma cand ii va regasi si va vedea ce au devenit! Cu cat plange mai mult acum, cu atat se va bucura mai mult cand isi va revedea ingerasii!
As fi vrut sa nu raspund la aceasta intrebare pentru ca sunt multe lucruri de care ma face sa-mi amintesc si nu as fi vrut. Mi-ai scormonit o rana. Sper ca a meritat si ca nu a fost simpla curiozitate!!!
Fluturel a scris:Ma cam sperie ce citesc aici. Ce te faci cand glasul tau interior iti va "porunci" sa omori pe cineva ? Nu o sa asculti ? O sa pui la indoiala "cerinta divina" ??
Eu tremur cand omor o musca si imi vine rau cand tai o gaina si tu iti pui problema ca ma voi apuca sa omor oameni?!
Nelinistita a scris:Sa nu-l judecam pe Tudorel666. Ai si mesaje de transmis sau doar primesti sfaturi pentru propria ghidare?
Da, viata viitoare inseamna doar bucurie, pentru toti, indiferent ce ar fi facut sau cat de intelepti ar fi fost, iar cazanele cu smoala sunt doar baubaul pentru copiii prosti! Hristos ne iubeste pe toti, indiferent de fapte sau credinta, iar pedeapsa vesnica este doar o scorneala!
tudorel666 a scris:Nu exista iad! Toti oamenii ajung in rai, numai ca sunt mai multe raiuri si se poate trece din unul in altul. La moarte insa, fiecare ajunge in raiul care i se potriveste cel mai bine in momentul mortii. Toti cei ce mor au posibilitatea de a alege! Chiar si eu am avut aceasta posibilitate! Am ales insa sa ma intorc, pentru sotie, copii si pentru toata lumea. De multe ori imi zic ca am facut o mare prostie, dar nu puteam sa fac altfel; oamenii chiar au nevoie de ajutor si e prea multa suferinta in lume. Oricata fericire as avea aici, e nefericire crunta comparativ cu ceea ce ma astepta acolo.Chiar si cei doi copii de care imi vorbesti ar fi putut alege sa ramana in lumea asta, dar cine ii va putea condamna ca au ales fericirea in schimbul nefericirii?! Imi pare rau pentru suferinta mamei lor, dar bucuria ii va fi enorma cand ii va regasi si va vedea ce au devenit! Cu cat plange mai mult acum, cu atat se va bucura mai mult cand isi va revedea ingerasii!
As fi vrut sa nu raspund la aceasta intrebare pentru ca sunt multe lucruri de care ma face sa-mi amintesc si nu as fi vrut. Mi-ai scormonit o rana. Sper ca a meritat si ca nu a fost simpla curiozitate!!!
Ranile mele nici nu apuca sa se vindece.
Eu nu cred in "alegerea" de care vorbesti tu. De cata fericire crezi ca ai parte atunci cand ti se rupe sufletul cand vezi cata suferinta ai lasat in urma ta? Stiu ca exista si oameni care nu iubesc viata, dar inclin sa cred ca majoritatea celor ce pleaca dintre noi, daca chiar ar fi putut, ar fi ales sa ramana pe pamant. Tocmai pentru ca iubesc viata.. sau o iubeau.
tudorel, imi place abordarea ta, dar ma tem ca nu e asa. Sintem noi, si atita. Rai, iad, whatever, e aici, pe Pamint. Povestile cu ingerasi sint frumoase, dar nu prea se preteaza la ce e in jur, din pacate...
nightwish a scris:Ranile mele nici nu apuca sa se vindece.Eu nu cred in "alegerea" de care vorbesti tu. De cata fericire crezi ca ai parte atunci cand ti se rupe sufletul cand vezi cata suferinta ai lasat in urma ta? Stiu ca exista si oameni care nu iubesc viata, dar inclin sa cred ca majoritatea celor ce pleaca dintre noi, daca chiar ar fi putut, ar fi ales sa ramana pe pamant. Tocmai pentru ca iubesc viata.. sau o iubeau.
Viata aceasta e moarte fata de viata pe care o incepi dupa ce ADORMI ! Cand vei intelege ca nu exista moarte, vei intelege ca copiii au ales nu moartea, ci tocmai viata! O viata cum nici macar nu visezi! Te rog, nu incerca sa intelegi in cinci minute sau in cateva zile! Vei intelege dupa luni sau ani ce afirm eu acum.
Jugulator a scris:tudorel, imi place abordarea ta, dar ma tem ca nu e asa. Sintem noi, si atita. Rai, iad, whatever, e aici, pe Pamint. Povestile cu ingerasi sint frumoase, dar nu prea se preteaza la ce e in jur, din pacate...
Daca nu as avea in mine pe Cineva care sa ma sustina cand imi pierd credinta si sa-mi repete mereu, in cele mai grele clipe, ca e cu mine si nu ma va parasi niciodata, si eu as crede ca tine. Cand va incepe sa-ti vorbeasca si tie ingerul tau, cu care esti unit pe vecie, vei aproba ceea ce spun acum. Pana atunci, bine faci ca te indoiesti!!!
tudorel666 a scris:Viata aceasta e moarte fata de viata pe care o incepi dupa ce ADORMI ! Cand vei intelege ca nu exista moarte, vei intelege ca copiii au ales nu moartea, ci tocmai viata! O viata cum nici macar nu visezi! Te rog, nu incerca sa intelegi in cinci minute sau in cateva zile! Vei intelege dupa luni sau ani ce afirm eu acum.
Esti nefericit ca ai ales sa traiesti aici, alaturi de cei care te iubesc?
Esti nefericit cand in fiecare zi le zambesti sotiei si copiilor tai?
Esti nefericit ca traiesti in viata pe care singur ai ales s-o traiesti?
Nu e vorba de inteles.. ci de crezut. Si nu cred in viata dupa moarte.
Am intrebat un student la teologie de ce "permite dumnezeu ca lucrurile sa se petreaca asa". Mi-a spus mai multe.. printre care si ca poate a vrut sa faca pe cineva apropiat de cei adormiti sa realizeze ca nimeni si nimic nu e vesnic. (am povestit mai multe despre asta unui prieten de pe forum) Nu sunt foarte de acord cu aceasta afirmatie sau, mai bine zis, sunt doar partial. Poate suna ciudat, dar cred ca poate fi o "explicatie". (dar numai pe jumatate)
M-am tot gandit.. si azinoapte si azi.. de ce? Vorbeam ieri cu o prietena foarte draga si-mi zicea ca cei mai dragi oameni pentru ea au murit, unul cate unul. Si dintre toti, ea era cea care iubea viata cel mai putin. La inceput nu am facut nici o legatura intre afirmatia ei, gandurile mele si ce mi-a spus studentul.
Intr-o noapte am zis ca nu mai vreau sa traiesc. A doua zi, mi-am pierdut cel mai bun prieten.
Si totusi parca nu vreau sa cred ca asa stau lucrurile.. ca pentru a trezi pe cate unul la viata.. e nevoie sa moara altul.. si de fiecare data (cel putin in preajma mea) au pierit exact cei ce se bucurau de fiecare rasarit de soare.. cei ce iubeau viata asa cum era ea, cu bune si cu rele.
Foarte ciudat si foarte trist "mod de lucru".
Editat Mie 25 apr 2007 21:56
nightwish a scris:Esti nefericit ca ai ales sa traiesti aici, alaturi de cei care te iubesc?Esti nefericit cand in fiecare zi le zambesti sotiei si copiilor tai?
Esti nefericit ca traiesti in viata pe care singur ai ales s-o traiesti?
Nu e vorba de inteles.. ci de crezut. Si nu cred in viata dupa moarte.
Am intrebat un student la teologie de ce "permite dumnezeu ca lucrurile sa se petreaca asa". Mi-a spus mai multe.. printre care si ca poate a vrut sa faca pe cineva apropiat de cei adormiti sa realizeze ca nimeni si nimic nu e vesnic. (am povestit mai multe despre asta unui prieten de pe forum) Nu sunt foarte de acord cu aceasta afirmatie sau, mai bine zis, sunt doar partial. Poate suna ciudat, dar cred ca poate fi o "explicatie". (dar numai pe jumatate)
M-am tot gandit.. si azinoapte si azi.. de ce? Vorbeam ieri cu o prietena foarte draga si-mi zicea ca cei mai dragi oameni pentru ea au murit, unul cate unul. Si dintre toti, ea era cea care iubea viata cel mai putin. La inceput nu am facut nici o legatura intre afirmatia ei, gandurile mele si ce mi-a spus studentul.
Intr-o noapte am zis ca nu mai vreau sa traiesc. A doua zi, mi-am pierdut cel mai bun prieten.
Si totusi parca nu vreau sa cred ca asa stau lucrurile.. ca pentru a trezi pe cate unul la viata.. e nevoie sa moara altul.. si de fiecare data (cel putin in preajma mea) au pierit exact cei ce se bucurau de fiecare rasarit de soare.. cei ce iubeau viata asa cum era ea, cu bune si cu rele.
Foarte ciudat si foarte trist "mod de lucru".
Nu e nimic ciudat! Cei ajunsi la desavarsire, nu mai au ce cauta si nu pot fi fericiti in lumea asta! Nici eu nu pot fi, chiar daca am ramas langa sotie si copii, pentru ca vad tot timpul in fata ochilor ce ii astapta in viitor. Si ma simt vinovat ca am sacrificat un pic din fericirea lor pentru fericirea multor altora. Sper sa reusesc sa schimb intradevar ceva si sa nu fi ramas degeaba.
Ai sacrificat fericirea lor?
nightwish a scris:Ai sacrificat fericirea lor?
Am zis "un pic din fericirea lor", ca trebuie sa ai masura in toate, chiar si in sacrificiu! Si stiu ca in veacul viitor voi plati asta, dar sunt gata sa platesc!
Nu inteleg: cum le-ai sacrificat (putin din) fericirea lor.. alegand sa le ramai aproape?