Singuratatea

LikeThisPoppy a scris:

E doar parerea mea, elucubranta sau nu.

Ai interpretat gresit ceea ce am dorit sa exprim si acum ca mi-ai explicat confuzia inteleg "tonul" :)

Totusi, exista o selectie a naturii care se numeste chiar asa, selectie naturala. Supravietuieste cel puternic. Aceasta este regula si acestia sunt cei care tre sa duca mai departe specia, dar depasim subiectul singuratatii. Algoritmii sunt un rezultat al gandirii iar eu am spus gandeste, adica in ghilimele. Important este ca ajungem la concluzia ca natura nu este haos ci algoritm, adica este un sistem bine legat din care desigur facem si noi oamenii parte.

Sunt reguli pe baza careia actioneaza. Sunt posibile multe variante, dar cele slabe nu se adapteaza, deci de-asta se spune ca natura alege exemplarele cele mai bune. Dar ea nu alege, ci doar alea supravietuiesc. Natura nu trebuie personificata. Evident ca nu e haos, dar nu inseamna ca are planuri "personale" pentru noi. Aparenta ei simetrie, ordonare, rezulta doar datorita faptului ca orice vedem azi e rezultatul dintre sansa si adaptare. Doar unele se adapteaza, iar astea vor da nastere la alte exemplare, din care iar, vor supravietui cele mai bune, pentru ca si mediul se schimba. Complexitatea se schimba per-ansamblu, dar regulile raman la fel.

Da, a fost o neintelegere.

Typhon a scris:

Sunt reguli pe baza careia actioneaza. Sunt posibile multe variante, dar cele slabe nu se adapteaza, deci de-asta se spune ca natura alege exemplarele cele mai bune. Dar ea nu alege, ci doar alea supravietuiesc. Natura nu trebuie personificata. Evident ca nu e haos, dar nu inseamna ca are planuri "personale" pentru noi. Aparenta ei simetrie, ordonare, rezulta doar datorita faptului ca orice vedem azi e rezultatul dintre sansa si adaptare. Doar unele se adapteaza, iar astea vor da nastere la alte exemplare, din care iar, vor supravietui cele mai bune, pentru ca si mediul se schimba. Complexitatea se schimba per-ansamblu, dar regulile raman la fel.

Da, a fost o neintelegere.

Tot nu ma convingi ca dragostea pasionala nu-i un siretlic, impreuna cu sentimetul singuratatii, in scopul perpetuarii/conservarii :P

LikeThisPoppy a scris:

Tot nu ma convingi ca dragostea pasionala nu-i un siretlic, impreuna cu sentimetul singuratatii, in scopul perpetuarii/conservarii :P

Dragostea pasionala intra si ea in ecuatie. Hormoni si cam atat. Nu cred ca scopul perpetuarii e neaparat un scop, e mai degraba o consecinta a unor reguli naturale. Dar da, dragostea pasionala pentru asta exista, e clar ca e legata de ideea de perpetuare. Putem spune de fapt, pentru orice, ca e o consecinta sau un scop.

Nu cred ca natura urmeaza un scop de sine statator, la fel cum un obiect in cadere nu are scopul de-a ajunge pe pamant. Ajunge pentru ca astea ii sunt ecuatiile care ii guverneaza miscarea in camp gravitational. In termeni de scop gandeste doar omul, nu si impersonalul. Noi atribuim legitatilor universale, ideea de scop.

Typhon a scris:

Dragostea pasionala intra si ea in ecuatie. Hormoni si cam atat. Nu cred ca scopul perpetuarii e neaparat un scop, e mai degraba o consecinta a unor reguli naturale. Dar da, dragostea pasionala pentru asta exista, e clar ca e legata de ideea de perpetuare. Putem spune de fapt, pentru orice, ca e o consecinta sau un scop.

Nu cred ca natura urmeaza un scop de sine statator, la fel cum un obiect in cadere nu are scopul de-a ajunge pe pamant. Ajunge pentru ca astea ii sunt ecuatiile care ii guverneaza miscarea in camp gravitational. In termeni de scop gandeste doar omul, nu si impersonalul. Noi atribuim legitatilor universale, ideea de scop.

Uite, chiar si Pamantul este egoist (mi-a venit ideea citindu-ti postul)si evita singuratatea, prin atractia gravitationala, menita sa pastreze toate cele in imediata apropiere :)

Lipsa singuratatii e creatoare de sisteme. Singuri nu realizam foarte multe...

LikeThisPoppy a scris:

Uite, chiar si Pamantul este egoist (mi-a venit ideea citindu-ti postul)si evita singuratatea, prin atractia gravitationala, menita sa pastreze toate cele in imediata apropiere :)

Lipsa singuratatii e creatoare de sisteme. Singuri nu realizam foarte multe...

Foarte bine ai observat, lucrurile sunt cam independente de modul nostru de gandire. Putem conceptualiza totul daca asa dorim. :) Noi atribuim perceptiilor noastre, niste caracteristici pe care le observam in psihologia si modul nostru de-a fi, de-a actiona.

Daca te referi la realizari obiective, da, singuri nu realizam multe. Si poate nici pe plan personal nu realizam multe. Stau si ma gandesc ca nu am fi avut un Buddha, daca nu am fi avut si societatea in care el a trait pana s-a refugiat in padure. Orice lucru isi defineste existenta intre 2 poli. Ambii sunt la fel de utili. Cred ca sunt 2, pentru ca noua ne place sa gandim dual. Pana si sentimentele le reprezentam pe o axa, la capate opuse. :)

Reprezentam perceptiile noastre despre mediu, folosindu-ne de schemele noastre de gandire.

Typhon a scris:

Foarte bine ai observat, lucrurile sunt cam independente de modul nostru de gandire. Putem conceptualiza totul daca asa dorim. :) Noi atribuim perceptiilor noastre, niste caracteristici pe care le observam in psihologia si modul nostru de-a fi, de-a actiona.

Daca te referi la realizari obiective, da, singuri nu realizam multe. Si poate nici pe plan personal nu realizam multe. Stau si ma gandesc ca nu am fi avut un Buddha, daca nu am fi avut si societatea in care el a trait pana s-a refugiat in padure. Orice lucru isi defineste existenta intre 2 poli. Ambii sunt la fel de utili. Cred ca sunt 2, pentru ca noua ne place sa gandim dual. Pana si sentimentele le reprezentam pe o axa, la capate opuse. :)

Deci, ca sa raspundem la intrebarea topicului, cat e de bine sa fim singuri? E bine atat cat ne permite sistemul. E bine daca prin retragerea noastra nu cream o gaura care sa destrame aceasta tesatura, e bine daca nu ne automutilam prin asta, daca nu ne anulam pe noi insine...

LikeThisPoppy a scris:

Deci, ca sa raspundem la intrebarea topicului, cat e de bine sa fim singuri? E bine atat cat ne permite sistemul. E bine daca prin retragerea noastra nu cream o gaura care sa destrame aceasta tesatura, e bine daca nu ne automutilam prin asta, daca nu ne anulam pe noi insine...

Foarte corect. Nu am nimic de adaugat. :)

As mai adauga eu ceva: o perioada de singuratate e buna si in masura in care te ajuta sa te regasesti, sa-ti amintesti cine esti cu adevarat.

Problema apare cand din diverse motive, starea asta se prelungeste atat de mult, incat nu mai stii cum sa faci primii pasi catre o noua relatie...

Cosânzeana a scris:

As mai adauga eu ceva: o perioada de singuratate e buna si in masura in care te ajuta sa te regasesti, sa-ti amintesti cine esti cu adevarat.

Problema apare cand din diverse motive, starea asta se prelungeste atat de mult, incat nu mai stii cum sa faci primii pasi catre o noua relatie...

Poate pur si simplu nu mai vrei alta relatie. De ce ai mai vrea, daca te obisnuiesti singur ?

Asa e, dupa un timp te obisnuiesti singur/a, si nici nu mai vrei o relatie. Dar vine si vremea cand iti doresti sa ai din nou un partener alaturi si realizezi ca nu mai stii cum sa atragi acest lucru in viata ta.