Singuratatea

Pharrell24 a scris:

Si pana la urma, ce e singuratatea?

nici umanitatea nu ne e clar ce inseamna .... si ne preocupa singuratatea ?

LikeThisPoppy a scris:

Chiar asa, ce e singuratatea? E atunci cand dormi singur in pat, cand esti singur acasa, singur pe lume sau singur in univers???

Eu nu stiu sa raspund la asemenea intrebari.

Saharian a scris:

nici umanitatea nu ne e clar ce inseamna .... si ne preocupa singuratatea ?

Hmm...interesant.

Cred ca da, daca nu ne preocupa, era rau, nu?

Saharian a scris:

nici umanitatea nu ne e clar ce inseamna .... si ne preocupa singuratatea ?

da. pentru ca e o stare pe care o experimentam cu totii, mai mult sau mai putin, mai rar sau pentru totdeauna.

pentru ca uneori o dorim si pentru ca alteori ne teama de ea.

Lonely is the world...

Got to be the saddest song I ever heard,

Lonely is the name

Maybe life's a losing game...

.Little.smile.for.you... a scris:

nu trebuie sa acceptam aceasta conditie, pt ca nu suntem singuri.doar parem...ne plangem de situatia noastra, ne autocompatimim, si normal ca in viata noastra vin norii si nu mai putem vedea din cauza cetei, a "firelor de nisip" ce ne invadeaza ochii...

A uitat lumea ce inseamna sa fii om... ei nu mai pot concepe singuratatea decat ca pe ceva tragic, trist, ceva la care recurgi doar pentru ca iti plangi de mila... Doar pentru ca cei mai multi au motivele astea, inclusiv tu, nu inseamna ca le am si eu. Cand spun singuratate, ma refer la singuratate/izolare sociala, fata de oameni. Dar eu nu ma simt singur, exista natura, exista muzica, exista carti. E pur si simplu un mod de viata si asta. Unii au nevoie de ceea ce poate oferi un om, altii nu. Eu sunt din ultima categorie. Cat despre "firele de nisip", acestea se gasesc in ochii altcuiva, nu ai mei.

LikeThisPoppy a scris:

Chiar asa, ce e singuratatea? E atunci cand dormi singur in pat, cand esti singur acasa, singur pe lume sau singur in univers???

E atunci cand te simti singur. Singuratatea nu e ceva obiectiv, e un sentiment, o senzatie. Te poti simti singur pe lume si in mijlocul unei petreceri, sau te poti simti alaturi de "D-zeu" chiar daca esti singur cuc pe o insula. Omul nu poate fi decat singur, pentru ca tot ce e important, tot ce e alegere, e facuta pe plan individual. La fel si reusitele sau esecurile. Ceilalti constituie doar un paravan, un mijloc de distragere a atentiei temporar.

In lumea oamenilor, totul e fenomen, totul e trecator, intamplator. De-asta nu poate exista decat singuratatea.

Typhon a scris:

A uitat lumea ce inseamna sa fii om... ei nu mai pot concepe singuratatea decat ca pe ceva tragic, trist, ceva la care recurgi doar pentru ca iti plangi de mila... Doar pentru ca cei mai multi au motivele astea, inclusiv tu, nu inseamna ca le am si eu. Cand spun singuratate, ma refer la singuratate/izolare sociala, fata de oameni. Dar eu nu ma simt singur, exista natura, exista muzica, exista carti. E pur si simplu un mod de viata si asta. Unii au nevoie de ceea ce poate oferi un om, altii nu. Eu sunt din ultima categorie. Cat despre "firele de nisip", acestea se gasesc in ochii altcuiva, nu ai mei.

dragul meu, nu m-am referit la mine.eu nu ma simt singura, nu-mi plang de mila (ti se pare).normal ca am momente cand simt ca nu mai pot inainta, dar viata merge inainte...si eu la fel, cu fruntea sus.ma simt fericita.am o viata frumoasa.singuratatea, bineinteles ca poate face si mult bine.si eu imi doresc de multe ori sa fiu singura.face parte si din mine singuratatea.dar ma simt bine cu ea.uneori.ai dreptate.exista muzica, carti, natura.in primul rand nu as putea scrie cu toata lumea in cap...scriu cand sunt singura, din toate punctele de vedere.ma concentrez pe lucruri frumoase (de ex, natura).stii de ce avem nevoie cu totii?de intelepciune.atat de putini oameni o au.si nu ma refer la stiinta...nimic nu e intamplator.pana si eliade, marele om a spus ca ar fi ingrozitor sa spui ca viata omului este un lucru intamplator, fara vreun scop.daca tu nu ai o tinta, daca tu simti ca esti la intamplare, asta e altceva.e problema ta.vei fi nefericit.nu vei lupta pt nimic.doar sa dovedesti lumii ca ai dreptate si...asta te va distruge intr- o zi...exista in jurul nostru ceva superior noua,ceva ce mintea noastra umana nu poate patrunde intru totul, deci...nu suntem singuri

de ce sa ne fie teama de singuratate?uneori ne poate ajuta.de multe ori face asta...dar asta nu inseamna ca nu avem nevoie unii de altii...

Nu sunt "dragul" nimanui, draga...

Viata este intamplatoare. Doar pentru ca unele chestii te macina, nu inseamna ca nu sunt adevarate. Totul e psihologie, si cine reuseste sa-si calmeze conflictele interioare, nu poate fi "distrus" cum spui tu. Singuratatea e o senzatie, pe care o poti avea indiferent de cum te raportezi la restul. Ca orice senzatie, nu e cuantificabila, nu e masurabila, la unii e declansata mai usor, altii mai greu. Coborand la radacina lucrurilor, iti dai seama ca nu poate exista altceva decat aceasta singuratate, din moment ce fiecare isi intelege doar alegerile pe care le ia el. Cum toate sunt subiective, nu exista intelegere autentica a celuilalt. Degeaba ii deranjeaza pe unii singuratatea, e doar...e senzatie. De ce m-ar deranja ceva anume ce face parte din existenta ? Ele toate ne sunt date, si oricat de mult luptam cu ele, luptam de fapt cu noi insine. Oricat se mint altii ca nu sunt singuri, si se agata de relatii trecatoare, punandu-si viata in ele, nu fac decat sa ocoleasca problema. Ei spun ca omul nu e niciodata singur, desi nu fac altceva decat sa fuga de ea, o viata intreaga. Daca ceva nu exista, atunci de ce te-ai mai apara de el ? De ce nu poate omul sa accepte ceea ce este, fara sa lupte atat in zadar ? Exista moarte, exista suferinta, exista nedreptate, exista minciuna, absurd, singuratate. Mai exista si iluzii, cu care maschezi toate astea.

De ce se chinuie unii atat de mult sa mascheze aceste adevaruri ? Nu e mai usor sa le accepti si sa traiesti senin si calm, decat sa fugi de viata ca un isteric in convulsii, mintindu-te ca totul e roz ?

.Little.smile.for.you... a scris:

dar asta nu inseamna ca nu avem nevoie unii de altii...

Ba da, inseamna.

Deci bag eu seama ca singuratatea asta pe care o resimtim uneori e tot o smecherie a naturii pentru a ne imboldi unii spre altii, de obicei pt perpetuare. Ceea ce n-ar fi un lucru rau, e doar natural. Rau este atunci cand devine obsesie.

Typhon a scris:

Nu sunt "dragul" nimanui, draga...

Viata este intamplatoare. Doar pentru ca unele chestii te macina, nu inseamna ca nu sunt adevarate. Totul e psihologie, si cine reuseste sa-si calmeze conflictele interioare, nu poate fi "distrus" cum spui tu. Singuratatea e o senzatie, pe care o poti avea indiferent de cum te raportezi la restul. Ca orice senzatie, nu e cuantificabila, nu e masurabila, la unii e declansata mai usor, altii mai greu. Coborand la radacina lucrurilor, iti dai seama ca nu poate exista altceva decat aceasta singuratate, din moment ce fiecare isi intelege doar alegerile pe care le ia el. Cum toate sunt subiective, nu exista intelegere autentica a celuilalt. Degeaba ii deranjeaza pe unii singuratatea, e doar...e senzatie. De ce m-ar deranja ceva anume ce face parte din existenta ? Ele toate ne sunt date, si oricat de mult luptam cu ele, luptam de fapt cu noi insine. Oricat se mint altii ca nu sunt singuri, si se agata de relatii trecatoare, punandu-si viata in ele, nu fac decat sa ocoleasca problema. Ei spun ca omul nu e niciodata singur, desi nu fac altceva decat sa fuga de ea, o viata intreaga. Daca ceva nu exista, atunci de ce te-ai mai apara de el ? De ce nu poate omul sa accepte ceea ce este, fara sa lupte atat in zadar ? Exista moarte, exista suferinta, exista nedreptate, exista minciuna, absurd, singuratate. Mai exista si iluzii, cu care maschezi toate astea.

De ce se chinuie unii atat de mult sa mascheze aceste adevaruri ? Nu e mai usor sa le accepti si sa traiesti senin si calm, decat sa fugi de viata ca un isteric in convulsii ?

pt ca lumii ii e teama..de ei insisi, de viata pe care o duc.omenirii ii e teama de necunoscut, de esec si de multe alte lucruri."dragul meu" era spus ironic..in cazul in care nu te-ai prins...daca tu te simti singur, atunci traieste asa.asa si esti, oricum.si nu vei intelege cealalta parte niciodata, pentru ca tu oricum nu crezi in ea...nu totul se raporteaza la tine.ca vrei sa para asa, e treaba ta, dar nu totul se raporteaza la propria persoana.eu, cel putin, nu ma agat de lucruri efemere ca cele pe care le-ai enumerat pt a nu simti acea stare de singuratate.ea e benefica uneori.pana la urma moartea, suferinta ne fac intregi, ne fac sa realizam multe lucruri.daca noi nu vrem sa le acceptam, razvratindu-ne vietii si evenimentelor, e problema fiecaruia.eu nu accept ca intreaga viata sa fiu nefericita, doar pt ca tu esti asa...aleg sa fiu fericita, sa lupt, sa sper, sa cred, sa iubesc...si nu pt ca sa nu mai fiu singura ci pt ca..asta sunt eu...iar atunci cand ma voi intoarce in tarana, tot ce vreau e sa ramana in urma mea un suflet pur...chiar daca asta m-ar costa singuratatea...desi, cred ca exista o forta prezenta in noi, care vegheaza asupra noastra...si care nu ne lasa niciodata intradevar singuri...

LikeThisPoppy a scris:

Deci bag eu seama ca singuratatea asta pe care o resimtim uneori e tot o smecherie a naturii pentru a ne imboldi unii spre altii, de obicei pt perpetuare. Ceea ce n-ar fi un lucru rau, e doar natural. Rau este atunci cand devine obsesie.

Nu prea sunt de-acord cu interpretarile astea evolutioniste. Natura nu gandeste, ceea ce vedem acum, nu e ceva ce a fost urmarit, planuit, ci pur si simplu singura posibilitate care a rezistat timpului. Nu ni s-a dat singuratatea, cred eu, ca sa fugim unii spre altii, ci mai degraba, am fugit unii spre altii ca sa ne aparam de singuratate. Si pentru ca am fugit unii spre altii, ne-am si imperecheat. Vad toate senzatiile umane ca pe ceva natural, nu le impart in lucruri de care fug si lucruri la care fug, asta e caracteristic celor care nu pot accepta realitatea asa cum e ea. Si acestia au mult de suferit, pentru ca intotdeauna echilibrul si acceptarea sunt caile cele mai usoare si sigure spre fericire, in niciun caz ignorarea si extremele. Orice extrema, fie ca unii o vad pozitiva sau negativa, duce la indepartarea de sine, apoi la suferinta.

Marii pasionali mereu ajung la instrainare si suferinta. Cioran spunea ca pasiunea atribuie lucrurilor dimensiuni pe care acestea nu le au, si ca acest lucru nu poate duce decat la suferinta, in cele din urma. Pe scurt, Cioran a spus ca si Buddha, ca iluzia e cea care ne face sa suferim. Iluzia ca dragostea e indispensabila, ca singuratatea e rea, si alte lucruri, nu face decat sa te impinga spre lucruri artificiale.