Singuratatea

mica_curioasa a scris:

nu, nu e mai bine singur, dar inveti sa nu mai ai asteptari de la ceilalti ca sa nu mai fii dezamagit... daca ei se folosesc de tine, te folosesti si tu de ei... interdependenta... nimeni nu are de pierdut. ia incearca si varianta asta. o sa vezi ca nu e asa rea! :D

As completa cu "inveti sa nu mai ai asteptari nerealiste... " si spun asta pentru ca este greu sa nu ai chiar nici o asteptare, de la nimeni. Dar, foarte adevarat ca atunci cand asteptarile sunt scazute, realiste si ai in vedere tendinta oamenilor de a gresi (asa cum esti constient si de tendinta ta de a gresi), dezamagirile sunt mai putin dureroase.

Cat despre a te folosi... nu imi pare un compromis imbucurator, pentru ca mentine un cerc vicios.

Multora le este pur si simplu frica de singuratate. Altii si-o doresc din tot sufletul.

mica_curioasa a scris:

nu, nu e mai bine singur, dar inveti sa nu mai ai asteptari de la ceilalti ca sa nu mai fii dezamagit... daca ei se folosesc de tine, te folosesti si tu de ei... interdependenta... nimeni nu are de pierdut. ia incearca si varianta asta. o sa vezi ca nu e asa rea! :D

Ametist a scris:

As completa cu "inveti sa nu mai ai asteptari nerealiste... " si spun asta pentru ca este greu sa nu ai chiar nici o asteptare, de la nimeni. Dar, foarte adevarat ca atunci cand asteptarile sunt scazute, realiste si ai in vedere tendinta oamenilor de a gresi (asa cum esti constient si de tendinta ta de a gresi), dezamagirile sunt mai putin dureroase.

Cat despre a te folosi... nu imi pare un compromis imbucurator, pentru ca mentine un cerc vicios.

Nu e vb ca am asteptari prea mari de la ei...de fapt nu mai am nici una. Numai ca, nu odata mi s'a intamplat sa ma trezesc ca sunt barfita si criticata, pe la spate -macar de'mi ziceau in fata-, sau sa ma implic, sa'i ajut si sa ma trezesc ca atunci cand am nevoie urgent de ajutor, sa'mi intoarca spatele. De'asta zic...decat sa fiu judecata si criticata aiurea, mai bine singura...

mareexecutor a scris:

Sant pline ziarele revistele de "matrimoniale". Ma refer la alea pe bune.

...

Sant o gramada de societati fundatii, pe diverse segmente. Voluntariat.

Hmm... matrimonialele din ziare nu-mi inspira nici cea mai mica incredere. In afara de profesioniste care ofera seri de neuitat si persoane de pe vremuri nu prea cred sa fie altceva...

A incerca sa incepi o relatie noua nu e un lucru usor pentru multe persoane... si dupa cateva esecuri... e foarte probabil sa renunti.

Legat de fundatii... voluntariat... nu neg ca ar fi... DAR lipseste o linie cunoscuta... ceva gen... daca o persoana vrea sa-si ofere timpul si cunostintele... sa poate mege intr-un anumit loc... :D In teorie biserica ar putea functiona astfel si in multe locuri chiar se implica si organizeaza anumite actiuni... dar... e cu mult sub ce ar putea sa fie.

Ametist a scris:

Singuratatea nu e ceva "daunator" decat in masura in care nu ti-o doresti sau nu sti sa profiti de ea. Poate e diferenta intre singuratate si ... solitudine.

Cat despre programe- e o intreaga mentalitate ce trebuie schimbata. Singuratatea e privita la noi ca o stare de fapt, oarecum imuabila, mai ales de la o anumita varsta, si nu ca pe o etapa ce trebuie depasita, sau poate fi depasita. In locul acelor "match making"- care imi par lucruri mult prea mecanice si aiurea, in final, as opta pentru pachete de programe artistice, culturale, grupuri si cercuri la care persoanele sa apeleze pentru a-si imbunatati viata sociala- caci pana la urma, ea sufera de pe urma unei singuratati dureroase. Adica, a pune la dispozitie un spatiu, un timp (cum ai zis tu.. donarea timpului) pentru a facilita procesul de socializare.

Si mai cred ca aceste programe trebuie realizate cu simt de raspundere si cu bun simt- in sensul sa nu sune a "blind date- esti vai de mama ta, doar asta te mai poate salva"- ci chiar sa dea ocazia persoanei sa se imbogateasca interior, de a simti iar apartenenta la un cerc social.

Celebrele cercuri literare, pe care le-am tot vazut expuse prin filmele americane, imi par o idee draguta. Te culturalizezi, si in acelasi timp intri in contact cu altii.

As zice un caine, ca sa iasa cu el in parc.

periculos cu caine nu stii ...zoofilia...:D

Ametist a scris:

As completa cu "inveti sa nu mai ai asteptari nerealiste... " si spun asta pentru ca este greu sa nu ai chiar nici o asteptare, de la nimeni. Dar, foarte adevarat ca atunci cand asteptarile sunt scazute, realiste si ai in vedere tendinta oamenilor de a gresi (asa cum esti constient si de tendinta ta de a gresi), dezamagirile sunt mai putin dureroase.

Cat despre a te folosi... nu imi pare un compromis imbucurator, pentru ca mentine un cerc vicios.

nu te gandi neaparat la un sens negativ... ne "folosim" unii de altii pentru a scapa de singuratate, pt. a ne ajuta la greu, pt. a plange unul pe umarul celuilalt...

Ametist a scris:

Singuratatea nu e ceva "daunator" decat in masura in care nu ti-o doresti sau nu sti sa profiti de ea. Poate e diferenta intre singuratate si ... solitudine.

Intradevar daca vrei singuratatea... daca preferi solitudinea... atunci nu-i nici o problema. Dar chiar si la un introvertit care are o inclinatie spre asa ceva... tot exista o limita... tot exista o dorinta de a fi parte din ceva mai mult.

Nu.Conteaza a scris:

Nu e vb ca am asteptari prea mari de la ei...de fapt nu mai am nici una. Numai ca, nu odata mi s'a intamplat sa ma trezesc ca sunt barfita si criticata, pe la spate -macar de'mi ziceau in fata-, sau sa ma implic, sa'i ajut si sa ma trezesc ca atunci cand am nevoie urgent de ajutor, sa'mi intoarca spatele. De'asta zic...decat sa fiu judecata si criticata aiurea, mai bine singura...

mica_curioasa a scris:

nu te gandi neaparat la un sens negativ... ne "folosim" unii de altii pentru a scapa de singuratate, pt. a ne ajuta la greu, pt. a plange unul pe umarul celuilalt...

Ametist a scris:

Pai asteptarile tale erau ca persoanele respective sa fie verticale, cinstite, sincere si cu intentii bune. Asta arata doar ca relatiile respective nu erau mature. Si poate nici tu in alegerea persoanelor. A fi in relatie cu altii nu inseamna a incerca sa stabilesti relatii profunde cu toti. Poti sa ai un singur priente de incredere si apropiat, si restul oameni de circumstante, cu care sa petreci timpul ocazional, in functie de preferinte. Nu trebuie sa te deschizi la fel de mult in fata lor, si nu trebuie nici sa lasi garda jos.

Nu am sperat nicicand la o relatie profunda cu toti, dar nici nu am avut parte de o persoana care sa'mi inspire intr'adevar incredere. Cunostinte am destule, si amici la fel, dar prieteni...nici unul.

Nu.Conteaza a scris:

Nu am sperat nicicand la o relatie profunda cu toti, dar nici nu am avut parte de o persoana care sa'mi inspire intr'adevar incredere. Cunostinte am destule, si amici la fel, dar prieteni...nici unul.

Pai atunci de ce te-au afectat atat de mult criticile si barfele? In plus... daca nu au fost relatii cat de cat profunde, cum au putut ele sa apara? Pe ce baza?

Inseamna ca vorbim despre singuratate in mijlocul multimii, care e foarte apasatoare.