SeqenenreTao a scris:se subintelege ca "eu cred"... in matematica si alte exacte mai ploua cu axiome ...in rest mai greu.ceea ce spun e axioma dar numai pentru mine...una clara - cred eu -la 10 ani nu ai relatie cu dumnezeu, la 10 ani nu ai nici un fel de relatie cu nimeni la 10 ani esti doar receptor nu si emitator...in momentul in care esti suficient de matur pentru a decide ca poti avea o relatie cu dumnezeu vei sti ca ea poate fi oricum numai schimbatoare nu...doi clar - cred eu -
La 10 ani, unii pot avea sentimentul relatiei cu Dumnezeu, am dat un exemplu, poate la altii e altfel, luam alte exemplu: relatia cu Dumenzeu nu poate fi aceeasi la 20 ca la 50, pt cineva lucrator in duh, aceasta se intensifica si creste , acel om evolueaza spiritual. Descoperirea de noi adevaruri nu inseamna ca ce ai stiut pana atunci sunt minciuni. fiecare nivel de evolutie si are adevarrurile lui, pe undeva adevarurile sunt relative si personale, pt ca toti suntem subiectivi si percepem Realitatea subiectiv, iar Adevarul nu poate fi transpus in cuvinte. Dar nu se poate afirma ca "daca relatia ta cu Dumenzeu se intensifica, pana atunci ai trait in minciuna". Defineste ce intelegi prin relatie atunci.
faptul ca relatia cu dumnezeu se intensifica atunci cand treci prin greu arata cu doar egoismul te a facut sa te apropii de acesta...e simplu si atat de logic incat doar cel ce ce face asta nu poate observa...3 clar - din nou cred eu -
Si daca suferinta este o cale de a te apropia de Dumnezeu care e problema? Omul e egoist, asta e. El trebuie sa invete sa iasa din egoismul lui. Prima faza o fi "iubeste-te pe tine insuti",dar a doua e "iubeste-l aproapele tau ca pe tine insuti".
ajungi sa cunosti de una singura fericirea eliberand endorifinele alea doar daca te arunci in starea aia de care vorbeai premeditat si - f. important - obligatoriu influentata de apartenenta la o idee filozofica/mistica -spune i cum vrei- adoptata anterior abordarii meditatiei catre transcendent -altfel nu vei gasi fericire de una singura oricat te ai minti tu ca da ...in singuratate nu exista fericire oricat ai despica nimicu ' n patru si oricat te ai plimba in jurul cozii metafizice- ...4 clare -crede eu -
La 14 ani nu aveam nici o asa zisa filozofie si totusi aveam impresia ca il vad pe Iisus pe pereti, ca intra in camera, la 18 aveam stari de "betie" mistica inexplicabila in loc sa imi vad de bac. Orice gen de filozofie as fi facut, am facut dupa 19 ani. Asa ca teoria ta cade .
suferinta e imperfectiune iar faptul ca tu compari omul cu lutul spune tot...faci ce vrei dintr un sclav...eu nu sunt sclav iar daca suport suferinta asta nu inseamna ca trebuie sa ma pun in linie cu cei ce o accepta ca pe o bomboana acra data de dumnezeu ca sa vada cat de urat te strambi.intelepciunea nu ti se da iar filamentul e o scuza neroada nascuta din nevoia omului de a si justifica prostia.
Nu esti un sclav? Te rog sa nu mai mananci cand stomacul iti cere de mancare si sa nu bei cand organismul tau iti cere apa sau somn cand iti e somn. Asa o sa vezi cat de "independent" esti de structura fizica...
Altii mai destepti ca mine zic ca suferinta nu e data de Dumnezeu , ci ne-o cladim noi...ca suntem inca mici si nu stim nimic, adica ignoranti.
