Cum pot sa fac o reclamatie impotriva unui doctor?

Toti doctorii pe care ii stiu raspund la telefon indiferent daca sunt in vacanta , conceiu , operatie , calare pe sotie sau la masa.

jules27 a scris:

Tu ai dreptate in mare. Doctorul are dreptul la viata privata. Nici un juramant nu il obliga sa dea consultatii prin telefon.

Totusi, numarul de telefon ea l-a dat. Bolnavul era atunci in imposibilitatea de a fi transportat la spital. Din pacate intre timp s-a si stins... Dumnezeu sa il ierte. Macar nu mai sufera atat.

Doctorita respectiva a aratat un dezinteres total. Nu mai au rost discutiile acum

TOTUSI, iti pot spune ca am o prietena f apropiata care se trateaza de cancer la san in Germania. Nu iti exagerez cu nimic cand iti spun ca doctorul, care este roman, o suna si o intreaba cum se simte dupa tratament, ii raspunde la telefon chiar si cand este in concediu. Ii raspunde la intrebari si multe alte lucruri si gesturi care nu te fac sa te simti bolnava ci ca o persoana cu o problema care se va rezolva, cu calm. Numai bolnav sa nu fii in Romania...

Dumnezeu sa o ierte si sa o odihneasca. Cat despre prietena ta, pot sa iti spun cu certitudine un lucru, are o relatie f buna cu acel medic. Se intalnesc deseori asa relatii( chiar si o prietena a mea are una dintre cele mai bune realtii cu medicul ei curant, care ii raspunde la nelamuriri, insa pun pariu ca totusi ea nu il suna mereu, si ca respecta timpul lui liber. In masura in care ambii au o relatie amiabila, de respect reciproc unul pentru ceea ce face celalalt, nu vad de ce nu ar fi la fel. Insa, medicii nu prea au cum suna pe toti pacientii tratati, si sa vorbeasca cu fiecare la telefon ar fi imposibil, d.p.d.v. al timpului. Fac asta cu cei de care s-au atasat...ma refer strict la o relatie terapeut-pacient, si nu de alt fel.

Anya2007 a scris:

Pai, nu stiu ce reclamatie ai putea sa faci?...pentru ca doctorul nu este obligat nici de lege, nici de contractul de munca sa raspunda la telefoane, si sa ofere consultatie telefonica. Si apoi, sinceri sa fim, tu daca ai avea mii de pacienti, si acolo toti au cancer( deci sunt disperati), caci altfel nu s-ar numi sectie de oncologie, si daca macar 1% din ei te-ar suna zilnici de cateva ori, sau doar odata, tu nu ai innebuni?...si nu te-ar apuca nervii?...Ceea ce nu pricep eu, este de ce prietenul tau nu a primit o indrumare referitoare la modul de administrare al medicamentelor, pentru ca mi se pare nefiresc si putin exagerat. Aceste medicamente se elibereaza cu foarte mare grija, cu prescriptie medicala, iar in acea prescriptie este si modul de administrare...asa incat nu avea cum sa nu stie cum sa le administreze. I-ai dat doctoritei bani si v-a tratat mai bine, ca sa poti stii cacea e agasata numai de lipsa bailor, sau ai aruncat asa cu noroi ca sa faci de toata jena medicii la care tot te duci? Medicul nu este obligat de nimic sa stea in fiecare secunda din timpul sau la cheremul oricui( este o munca si are un program in acest sens), iar asta nu e stipulat nici in juramantul lui Hipocrat. Este o meserie ca oricare alta, si are si medicul dreptul la viata privata. Puneti-va in locul lui, lasati-va frecati zilnici de "N" pacienti, care fiecare se considera pentru ei cei mai importanti, si dupa aceea sa vedeti daca mai ramaneti la fel de zambitori, si calmi, cand tot timpul vostru nu faceti decat sa dedicati aproape 24 din 24 ore numai altora.

Aceasta deontologie o invata studentii la medicina...ca nu au voie sa ii spuna pacientului diagnosticul grav. Asa incat ramane la latitudinea medicului daca vrea sau nu sa urmeze aceasta "invatatura" din facultate. in occident esti obligat prin lege sa anunti pacientul, nu si familia, in legatura cu diagnosticul sau. Asta pentru ca acel pacient, poate avea unele afaceri, care i s-ar incurca daca el afla ca totul este OK, in schimb el este grav bolnav, si eventual ar aparea conflicte legate de bani. In Romania legea nu obliga medicii sa destainuie diagnosticul, iar multi dintre ei cred ca spunand care e realitatea mai mult fac rau psihicului pacientului si familiei, decat sa ajute.

Sper ca tu sa nu ajungi doctor iar eu sa nu ajung pacientul tau. Doctorul are dreptul la viata privata, dar atunci cand el nu iti da informatiile necesare si complete in timpul serviciului atunci d-aia este deranjat in timpul liber. Ti se pare normal ca noi sa aflam de efectele negative ale tratamentului de pe internet si nu din gura medicului? Probabil ca da. Si apoi iti dau un exemplu de medic de la Spitalul Sf. Maria din Bucuresti care ne-a raspuns la telefon la orice ora l-am sunat. Asta tine de bunul-simt al fiecaruia. Dar probabil la tine si cu siguranta la cea despre care vorbim in topicul asta lipseste cu desavarsire.

Anya , daca vezi ca un pacient nu e ok dpdv psihic , daca din ce vorbesti cu el iti dai seama ca nu ar face fata adevarului abia atunci spui familiei lasand sa decida cum anume ii spune pacientului. Daca acesta e ok ii comunici diagnosticul si ii explici ce ii vei face si ce tratament ii vei da .

Si tocmai , niciodata nu ii promiti bolnavului ca totul va fi OK si ca va scapa de boala , niciodata nu ii spui ca operatia nu are nici un fel de riecsuri , samd.

lauram a scris:

Dar probabil la tine si cu siguranta la cea despre care vorbim in topicul asta lipseste cu desavarsire.

Sau poate tie....nu ai nici un drept, dar absolut nici unul sa consideri ca poti sa dispui de oricine dupa bunul tau plac. Cat despre efectele negative, este ok sa ti le spuna, dar nimeni nu il obliga pe medic sa faca asta, el trebuie sa te avertizeze ce este recomandat sa faci sau nu in cursul unei terapii, ce medicamente sau alimente ai sau nu voie sa le asociezi, sau ce stil de viata sa adopti. Si nici macar aceste lucruri nu esti obligat sa le urmezi. Daca gasesti tu vreun paragraf de lege care sa stipuleze asta, ma inclin si iti dau dreptate.

Anya2007 a scris:

Sau poate tie....nu ai nici un drept, dar absolut nici unul sa consideri ca poti sa dispui de oricine dupa bunul tau plac. Cat despre efectele negative, este ok sa ti le spuna, dar nimeni nu il obliga pe medic sa faca asta, el trebuie sa te avertizeze ce este recomandat sa faci sau nu in cursul unei terapii, ce medicamente sau alimente ai sau nu voie sa le asociezi, sau ce stil de viata sa adopti. Si nici macar aceste lucruri nu esti obligat sa le urmezi. Daca gasesti tu vreun paragraf de lege care sa stipuleze asta, ma inclin si iti dau dreptate.

Atunci cand e vorba de viata si de moarte orice doctor este obligat prin lege sa asigure suportul medical pacientului sau, fie ca este in programul de lucru, fie ca nu. Pentru ca apoi pot aparea infractiunile de drept penal, si aici nu ma refer numai la cele care au ca urmare decesul pacientului, ci si la cele de neglijenta in serviciu. Si in caz ca nu stiai sau poate stiai, legea penala pedepseste si inactiunea, nu numai actiunea. Si sincer nu am timp acum sa stau sa-ti caut tie textele de lege care prevad indatoririle unui medic. Dar daca tie ti se pare normal sa ti se prescrie un medicament si sa nu ti se spuna si ce efecte are, deja imi obosesc degetele degeaba in a tasta. Plus ca tu poate m-ai inteles gresit pe mine, eu nu am spus ca daca i se spuneau acele efecte negative, tata, Dumnezeu sa-l ierte, nu urma acel tratament, el oricum il urma, problema era ca noi si el nu stiam toate acele efecte negative ce pot aparea, le stiam pe cele mai importante, si normal ca ne speriam cand aparea un nou efect, pentru ca noi credeam ca e ceva o criza, ceva neinregula ce poate duce la moarte. Asta e marea problema. Ca viata unui om nu ma asteapta pe mine sa dau search pe google si sa caut ce sa fac in acel moment. Iar in concluzie, vad ca te bazezi foarte mult pe lege, legea scrisa, aia de apare in monitorul oficial. La cate legi strambe sunt in Romania crede-ma, una in plus sau in minus chiar nu mai conteaza. Asta nu e un argument ca daca nu scrie in lege nu trebuie nici sa-l facem. O lege se poate schimba atunci cand nu e completa sau corecta. Dar, revin si spun, trebuie si bun-simt pentru asta, iar la noi in tara trasatura asta devine raritate.

lauram a scris:

Atunci cand e vorba de viata si de moarte orice doctor este obligat prin lege sa asigure suportul medical pacientului sau, fie ca este in programul de lucru, fie ca nu. Pentru ca apoi pot aparea infractiunile de drept penal, si aici nu ma refer numai la cele care au ca urmare decesul pacientului, ci si la cele de neglijenta in serviciu. Si in caz ca nu stiai sau poate stiai, legea penala pedepseste si inactiunea, nu numai actiunea. Si sincer nu am timp acum sa stau sa-ti caut tie textele de lege care prevad indatoririle unui medic. Dar daca tie ti se pare normal sa ti se prescrie un medicament si sa nu ti se spuna si ce efecte are, deja imi obosesc degetele degeaba in a tasta. Plus ca tu poate m-ai inteles gresit pe mine, eu nu am spus ca daca i se spuneau acele efecte negative, tata, Dumnezeu sa-l ierte, nu urma acel tratament, el oricum il urma, problema era ca noi si el nu stiam toate acele efecte negative ce pot aparea, le stiam pe cele mai importante, si normal ca ne speriam cand aparea un nou efect, pentru ca noi credeam ca e ceva o criza, ceva neinregula ce poate duce la moarte. Asta e marea problema. Ca viata unui om nu ma asteapta pe mine sa dau search pe google si sa caut ce sa fac in acel moment. Iar in concluzie, vad ca te bazezi foarte mult pe lege, legea scrisa, aia de apare in monitorul oficial. La cate legi strambe sunt in Romania crede-ma, una in plus sau in minus chiar nu mai conteaza. Asta nu e un argument ca daca nu scrie in lege nu trebuie nici sa-l facem. O lege se poate schimba atunci cand nu e completa sau corecta. Dar, revin si spun, trebuie si bun-simt pentru asta, iar la noi in tara trasatura asta devine raritate.

Doctorul are obligatia sa-i spuna pacientului cum se ia medicamentul , cat timp se ia , ce efecte adverse sunt , ce se va intampla dupa.