jules27 a scris:Buna ziua
Nu este rautate, nu este razbunare, vreau doar sa contribui la corectarea comportamentului unui medic.
Din pacate cancerul este incurabil pentru unii dintre noi sau apropiatii nostri. Acest lucru nu justifica un comportament dezinteresat si lipsit de consideratie din partea unor medici pentru care juramantul lui Hipocrate nu mai reprezinta nimic.
Tatal prietenului meu este intr-o situatie grava, cu metastaze la oase, in dureri inimaginabile.
Doamna doctor oncolog Laurentia Nicoleta Minea este de foarte putin ajutor in acest caz. Este foarte agasata de telefoanele prietenului meu care cere informatii despre cum sa aline durerea tatalui lui. Nu are timp, chef, este stresata si .. prietenul meu a ajuns sa citeasca pe net cum sa ii administreze medicamentele pe baza de morfina pentru ca acest doctor nu are timp, avand in vedere ca prin telefon nu poate primi bani.
Deoarece.. in final.. totul se rezuma la bani, din pacate.... Cel putin la noi, in Romania.
Ce ma sfatuiti sa fac? Cosider ca trebuie sa facem ceva, cu totii, pentru a schimba mentalitatea acestor doctori. Nu contesc ca invata mult, au responsabilitate f mare si sunt platiti jalnic. Cu toate acestea.. un bolnav nu a gresit in fata acestui doctor si totusi este tratat cu dezinteres si lipsa de respect pentru conditia lui.
Multumesc
Pai, nu stiu ce reclamatie ai putea sa faci?...pentru ca doctorul nu este obligat nici de lege, nici de contractul de munca sa raspunda la telefoane, si sa ofere consultatie telefonica. Si apoi, sinceri sa fim, tu daca ai avea mii de pacienti, si acolo toti au cancer( deci sunt disperati), caci altfel nu s-ar numi sectie de oncologie, si daca macar 1% din ei te-ar suna zilnici de cateva ori, sau doar odata, tu nu ai innebuni?...si nu te-ar apuca nervii?...Ceea ce nu pricep eu, este de ce prietenul tau nu a primit o indrumare referitoare la modul de administrare al medicamentelor, pentru ca mi se pare nefiresc si putin exagerat. Aceste medicamente se elibereaza cu foarte mare grija, cu prescriptie medicala, iar in acea prescriptie este si modul de administrare...asa incat nu avea cum sa nu stie cum sa le administreze. I-ai dat doctoritei bani si v-a tratat mai bine, ca sa poti stii cacea e agasata numai de lipsa bailor, sau ai aruncat asa cu noroi ca sa faci de toata jena medicii la care tot te duci? Medicul nu este obligat de nimic sa stea in fiecare secunda din timpul sau la cheremul oricui( este o munca si are un program in acest sens), iar asta nu e stipulat nici in juramantul lui Hipocrat. Este o meserie ca oricare alta, si are si medicul dreptul la viata privata. Puneti-va in locul lui, lasati-va frecati zilnici de "N" pacienti, care fiecare se considera pentru ei cei mai importanti, si dupa aceea sa vedeti daca mai ramaneti la fel de zambitori, si calmi, cand tot timpul vostru nu faceti decat sa dedicati aproape 24 din 24 ore numai altora.
LoredanaS a scris:Am trait si eu o experienta asemanatoare cu tatal meu. Un faimos medic ne-a ascuns faptul ca tatal meu are cancer de cap de pancreas desi a fost platit cum se cuvine. Mi s-a parut inumana fapta lui, deoarece familia avea tot dreptul sa stie. Desi stiam ca nu se putea trata, macar ii dadeam calmantele necesare pentru a nu mai suporta atata durere. Am aflat crudul diagnostic cu 5 zile inainte de a muri. Am fost socati ca a evoluat atat de repede si nu am putut face nimic.Nu mai avem nici o sansa sa ne vindecam in Romania.
Aceasta deontologie o invata studentii la medicina...ca nu au voie sa ii spuna pacientului diagnosticul grav. Asa incat ramane la latitudinea medicului daca vrea sau nu sa urmeze aceasta "invatatura" din facultate. in occident esti obligat prin lege sa anunti pacientul, nu si familia, in legatura cu diagnosticul sau. Asta pentru ca acel pacient, poate avea unele afaceri, care i s-ar incurca daca el afla ca totul este OK, in schimb el este grav bolnav, si eventual ar aparea conflicte legate de bani. In Romania legea nu obliga medicii sa destainuie diagnosticul, iar multi dintre ei cred ca spunand care e realitatea mai mult fac rau psihicului pacientului si familiei, decat sa ajute.