Nelinistita a scris:Nu prea stiu cum sa faca asta dar daca vreun moderator citeste toate temele rog pe acesta cale sa inchida topicul.
apropo ... copiii ce spun despre decizia ta ? 
Sentimentul de vinovatie
Început de Nelinistita, Lun 2 apr 2007 · 124 răspunsuri · 24.119 vizualizări
Copiii nu sunt foarte apropiati de el - asta pentru ca in ultimii 7 ani au trait cu mine. Dar chiar cand vine sa-i vada nu stie sa se apropie de ei - si are o atitudine foarte dogmatica si moralizatoare cu care copiii nu sunt obisnuiti. Poate gresesc dar eu am incercat sa cresc copiii in ideea respectarii bunului simt si al opiniei celorlalti, lipsiti de prejudecati pe cat posibil si toleranti.
Isi iubesc tatal dar nu ii simt lipsa.
Ravl a scris:ba da ! Felicitari pentru decizie, roaga un moderator sa inchida topicul ... din moment de decizia e luata ;) si bine ai venit pe roportal ... sper sa si ramai
subscriu
9lives1left a scris:subscriu.metoda de a contacta un moderator: posteaza ceva ce frizeza offtopicul si te contacteaza el-sau ea-
Cand ne-am cunoscut atat eu cat si sotul meu eram doua persoane rationale. Dupa revolutie cand a existat acel entuziasm catre biserica l-am trait si noi. Atat doar ca eu am ales sa nu ma supun atat de mult dogmei. Eu nu zic ca ceea ce spune Biblia si ce spun preotii este fals - dar nici nu stiu cat e de adevarat. Am dreptul la propriile indoieli.
Asa cum chiar daca citesc cartile lui Steiner, Jan van Helsing sau altii - pot sa-mi ridic semne de intrebare dar nu ma poate nimeni obliga sa-mi insusesc 100% parerile lor.
Sotul meu a ales sa creada neconditionat. Ceea ce din punct de vedere religios este laudabil si daca intr-adevar credinta te mantuieste el va fi mantuit. Crede ( cel putin asa zice) si nu mai cerceteaza. Presupun ca daca asta te face fericit e calea pe care o poti urma.
Dar isi poate cineva imagina o discutie intre noi doi?
Cum ai putut trai langa un sot care nu-si vedea copii? Barbata (folosit in loc de "Femeie"), nu ti-a dat de gandit?
Nelinistita a scris:Cand ne-am cunoscut atat eu cat si sotul meu eram doua persoane rationale. Dupa revolutie cand a existat acel entuziasm catre biserica l-am trait si noi. Atat doar ca eu am ales sa nu ma supun atat de mult dogmei. Eu nu zic ca ceea ce spune Biblia si ce spun preotii este fals - dar nici nu stiu cat e de adevarat. Am dreptul la propriile indoieli.Asa cum chiar daca citesc cartile lui Steiner, Jan van Helsing sau altii - pot sa-mi ridic semne de intrebare dar nu ma poate nimeni obliga sa-mi insusesc 100% parerile lor.
Sotul meu a ales sa creada neconditionat. Ceea ce din punct de vedere religios este laudabil si daca intr-adevar credinta te mantuieste el va fi mantuit. Crede ( cel putin asa zice) si nu mai cerceteaza. Presupun ca daca asta te face fericit e calea pe care o poti urma.
Dar isi poate cineva imagina o discutie intre noi doi?
Daca sotul tau ar crede, atunci ar asculta ce scrie in Biblie despre cum TREBUIE sa te porti cu nevasta ta.
Efeseni 5
22Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului;
23căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, M
Nelinistita a scris:Am spus deja ca asta voi face. Am simtit ca e un gest de politete sa raspund oamenilor care si-au rupt momente din timpul lor sa citeasca si sa comenteze.
Si ca sa iti raspund si eu la ce intrebi tu, nu esti vinovata cu nimic. Nu ar trebui sa te simti vinovata de nimic. Este adevarat ca este greu, poate si un pic tarziu, dar tu nu ai nicio vina. Intr-un cuplu, mai ales intr-o casnicie, este nevoie de doua persoane, iar din ce ai scris tu vad ca tu erai cea mai pragmatica, deci este si normal sa te simti singura.
Deci nu te mai invinovati cu nimic, pentru ca a murit iubirea voastra. Pentru a tine vie flacara pasiunii este intotdeauna nevoie de doua persoane .
Si cu siguranta si tu vei intalni o persoana ce o vei iubi .
"Ce ne este menit ,nu ne ocoleste "
Editat Lun 16 apr 2007 22:17
laurent-III-rd a scris:"Ce ne este menit ,nu ne ocoleste "
:D
"Ce ne este menit ,nu ne ocoleste " - cum bine spunea omul dulce!
Decat sa traiesti in minciuna tot restul vietii, mai bine o zi in furtuna!
Minciuna - ma refer la o casnicie fara iubire!
Nu va avea nimeni de castigat: nici copii, nici tu si nici sotul!
Veti irosi timpul, iar timpul... este f.f.f pretios!
Nu ai nici un motiv pentru a-ti face "mea culpa"!
Sunt N cupluri care-si plang anii irositi in casnicii muribunde! Nu ingrosati randul acestora.
Daca ai ajuns in faza in care nu-l mai suporti, in care te irita pana si vocea lui, prezenta lui, e clar
ca viata alaturi de el va fi un calvar atat pentru tine cat si pentru el. Si nici copii nu vor avea de invatat
ceva bun din acest eposid amar al vietii voastre.
Multa bafta si IUBIRE!
:D :P 
''andulina'' se va recasatori,dar nelinistita nu.sa nu i-mi cereti sa va explic de unde stiu...doar stiu.
restul este filozofie ieftina.pa.