Borderline- topice unite

BlueSugar a scris:

Tu esti o persoana foarte inteligenta.Nu spun asta doar asa ca sa ma aflu in treaba.Chiar cred treaba asta.

Probabil las o impresie gresita. O persoana inteligenta nu si-ar pune mintea cu toate nimicurile. Cred.

BlueSugar a scris:

Tocmai pentru ca esti inteligenta,nu vrei ca in loc sa citesti carti despre BPD,sa sezi calm si sa te gandesti de ce crezi tu ca nu ai stat niciodata bine cu capul?Ce te-a facut sa ajungi la concluzia asta?Sau cine?

A, mi s-a spus toata viata, dar nu de asta am ajuns sa cred. Dimpotriva, am facut tot posibilul sa nu cred nicio eticheta care mi-a fost pusa. Din cauza impulsivitatii si ambivalentei, in principal. Desi am reusit perioade lungi sa mentin acelasi tip de relatie cu anumite persoane, deci se poate. Plus depresii din cand in cand si dependenta emotionala dusa pana in panzele albe de acum cativa ani. Plus fixatiile. Plus labilitatea emotionala. Si probabil ar mai fi.

BlueSugar a scris:

Cauta in tine ce este in neregula,nu in carti.Din interior incepi sa te vindeci.Dar pentru asta trebuie sa sapi adanc.Stiu ca poti :)

Am facut si asta, chiar si fara sa citesc acele carti, incepand cu impactul copilariei si terminand cu posibilitatea ca varza mintala de acum sa imi fie cauzata de indepartarea de credinta. Tot rumeg ideea asta de la o vreme. Am zis ca e o simpla detasare datorata unor nelamuriri si ca in urma unui proces indelung de analiza (studiu despre religii) voi ajunge de unde am plecat dar in cunostina de cauza. Dar nu cred ca se intampla asa. Cred ca odata folosita scuza asta te indepartezi, te iei cu altele si ajungi sa pierzi farul care te orienta inainte.

Kilkoana a scris:

Esti eu, ma recunosc in minus faza cu ordinea.

Nu am avut intotdeauna obsesia asta, am crescut intr-un mediu foarte dezordonat fara sa remarc ca ar fi ceva in nergula.

Evident era vina mea pe atunci pentru ca as fi putut sa fac ceea ce adultii pur si simplu nu aveau timp sa faca, nu ar fi fost complicat. Ba chiar eram destul de relaxata pana acum o jumatate de an, cand totul a inceput sa se transforme dupa modelul apartamentului in care am crescut, pana la chestii scarboase care se repeta zilnic, de genul scuipatului in chiuveta, sau lucruri enervante de genul aglomerarii unui amalgam complet nepotrivit de obiecte oriunde. Atunci mi s-a pus pata ca voiam sa fie totul perfect.

Athmy a scris:

1. Cat despre mine, doar in adolescenta voiam schimbari radicale, si bineinteles ca esuam lamentabil.

2. Acum ma multumesc sa duc la bun sfarsit ce incep, si sa caut sa duc o viata care nu necesita schimbari radicale la mine, ci cel mult la mediul inconjurator. Cand imi doresc totusi o schimbare in bine, am mereu in minte o imagine pe care incerc sa o ating, adaptata la cum mi-as dori sa fiu si la ce sunt la momentul de fata. Eu vad schimbarea ca pe o continuare, doar poate directia este alta. Nu imi doresc salturi.

1. E drept ca de obicei e ceva propriu adolescentei. M-am gandit si la asta, ca e ori imaturitate ori o problema de cunoastere a propriei persoane. Am citit despre oamenii cu BPD ca in fiecare zi sunt foi nescrise, care asteapta sa fie scrise cu altceva fata de ziua precedenta. Poate nu s-a aplicat intotdeauna treaba asta, mi s-a spus de multe ori ca sunt rigida in gandire si ca mai degraba as sustine lucruri ilogice decat sa renunt la ele.

2. Cu siguranta e mai sanatos asa.

Allexandrra a scris:

Am fost surprinsa de fiecare data cand am vorbit cu tine de faptul ca ne-am pastrat politetea, avand in vedere ca suntem amandoua colerice. Cat priveste hotararile de a renunta la forum, toti sau aproape toti forumistii au experimentat asa ceva.

N-am fost intotdeauna asa . Am inceput prosteste multe conflicte pe forum si le-am dus pana in panzele albe.

Poate asta e una dintre singurele schimbari pozitive din ultima vreme, ca am reunutat sa mai asociez userul x cu ceva spus la un moment dat.

Olivier Dzidzi a scris:

Ce bine e de cei ca mine, care inca nu-si dau seama pe ce lume traiesc.

Stiu si oameni ce-si dau seama pe ce lume traiesc, dar refuza sa creada asa ceva, incercand s-o schimbe cu o lume a lor.

Probabil nici abordarile astea nu sunt de lepadat. :)

Lacan spunea ca nu exista borderline, ca e ori e psihoza, ori e nevroza. Chiar daca la o persoana se intalnesc ambele tulburari, una din ele domina, se gaseste intr-o proportie mai mare decat cealalta.

Finnian, pana mai ieri nu ma gandeam ca ai putea sa fii border, cel mult frustata, surmenata si labila psihic. Acum ma gandesc ca poate am gresit. Oricum, diagnosticele si atitudinile de guru de pe roportal au cam aceasi valoare, tinzand spre un 0 (zero) absolut.

Ai grija de tine!

P.S. Titlul topicului este extrem de nepotrivit fata de ce se discuta aici.

Blackthorn a scris:

Oricum, diagnosticele si atitudinile de guru de pe roportal au cam aceasi valoare, tinzand spre un 0 (zero) absolut.

M-ai inteles gresit data trecuta, cel putin dpdv al intentiei. Cu siguranta a fost inoportun ce ti-am scris, dar nu era decat impartasirea unei experiente, nu neaparat proiectarea ei asupra ta, desi asa a sunat pe alocuri. Dintr-o efervescenta anume incepusem sa cred intr-o comunicare fara rezerve, uitand ca in societate nu se poate trai fara rezerve, diplomatie si distanta. Dar fireste ca e dreptul tau sa interpretezi cum vrei.

Blackthorn a scris:

Ai grija de tine!

Si tu.

Blackthorn a scris:

P.S. Titlul topicului este extrem de nepotrivit fata de ce se discuta aici.

Stiu si imi cer scuze pentru asta. Am deschis o gramada de topice anapoda, din impuls.

Blackthorn a scris:

Lacan spunea ca nu exista borderline, ca e ori e psihoza, ori e nevroza. Chiar daca la o persoana se intalnesc ambele tulburari, una din ele domina, se gaseste intr-o proportie mai mare decat cealalta.

Nevroza cica ar fi ceva destul de comun, in special in vremurile astea. Evident nu pot sa nu ma intreb, in cazul in care esti de acord cu afirmatia de mai sus, care crezi ca s-ar gasi in proportie mai mare, nevroza sau psihoza. Daca stau mai bine sa ma gandesc,prefer sa raman cu intrebarea .

Allexandrra a scris:

Mie mi se pare ca esti superstresata, supraresponsabilizata si ca ar trebui sa schimbi mediul. Nu esti borderline!

Io cred ca in special mediul te streseaza si ceea ce pretind altii de la tine.

Probabil daca ai fi mai miserupista, ti-ar fi mult mai usor, dar nu esti.

@ si da, acolo am dat niste exemple care pot da aceste stari, nu neaparat aplicabile tie toate.

ceva totusi ma uimeste, eu credeam ca ai mult peste 25 de ani si de obicei nu ma insel atit.

cred ca ai prea multe responsabilitati in familie pt virsta ta, nu prea ti-ai dat voie sa te distrezi.

Si pe mine ma uimeste ca Finian are doar 25 de ani, credeam ca are cam varsta mea. (apropo, am sunat la depanator, maine sun pe nenea de la service, poate se rezolva cu tv-ul. sa speram)

Mi s-a mai zis asta de multe ori si o iau ca pe un compliment. :)

Nu, nu e vorba de lipsa de distractii, probabil am avut parte chiar in cantitati nesanatoase, mai ales in anii trecuti.

Am viata pe care mi-am dorit-o, poate nu foarte bine organizata si un pic aglomerata, dar asta e totusi un moft; ma gandesc la bunica mea care la 25 de ani avea vreo 4 sau 5 copii si nici un sfert din confortul modern.

Legat de subiectul topicului...

Ma intreb daca nu este o moda acum sau o frenezie a diagnosticarii/ auto-diagnosticarii cu probleme psihice.

Oare ce faceau oamenii inainte, cand nu existau studii despre asa ceva, cum isi gaseau linistea si isi vedeau de ale lor?

Ce a scris Aseneth cu cateva pagini in urma, referitor la usurinta cu care ne identificam cu lucrurile scrise in carti, ma pune serios pe ganduri. Asa se procedeaza cu mai multe lucruri, horoscopul de pilda, este scris (de profesionisti) asa incat sa convinga ca se potriveste tuturor nativilor unei zodii, ceea ce evident nu e posibil.

Poate ca si raspunsul multora astazi la oboseala si stari contradictorii este de a isi cauta cu prea multa usurinta o tulburare psihica.

Nici nu se poate sa nu ai vreo boala psihica in lumea de azi, a devenit normalitate. Cel putin la locul meu de munca se sufera de nervi, dar in limite rezonabile. Eu uneori sunt supertensionata fara sa fac nimic, parca ma obosesc stand.

Si ca sa generalizam, este mai usor sa pui un diagnostic decat sa patrunzi in toata complexitatea conditiilor care genereaza un anume comportament imprimat. Este chiar o moda, de a te spala pe maini de anumite persoane si a te detasa, ca oricum e nebun. Si eu fac asa, cataloghez, mi-e mai usor sa inteleg obstacolul si sa il ocolesc. Dar cu privire la noi insine vrem intelegere, infinita daca se poate, nici o boala nu e prea buna ca sa ne explice, cautam cu in toate sursele ca si cand daca ii zice boala "psihica" are o mai mare importanta. De fapt problema ramane in modul de viata, acolo sunt mai multe de inteles si neintelese.

Unul dintre primele lucruri pe care mi le-a spus psihologul la care m-am dus eu, cand l-am intrebat de un posibil diagnostic a fost: "Dar de ce doriti neaparat o eticheta?". E drept ca am avut mare grija la cine ma duc.

Chiar.

Ma gandesc, din punctul meu de vedere, ca poate e mai usor sa imi justific comportamentul prin am cutare sau am cutare.

Ce conteaza de fapt, daca am sau daca n-am, atata vreme cat reusesc sa nu ii fac nefericiti pe cei din jurul meu?

Are dreptate Blackthorn, exista o discrepanta intre titlul topicului si discutii, ca sa nu mai zic ca topicul a fost deschis cu o ipoteza aiuristica, aceea ca o tulburare psihica ar putea imbunatati calitativ viata cuiva. Nu a iesit in niciun caz un topic stiintific sau relevant despre BPD.

Prin urmare rog sa fie inchis.

Finnian a scris:

Avand in vedere ca e singurul topic despre borderi deschis pe aceasta arie, poate nu ar trebui sa-l inchizi. Cel mult sa rogi sa fie sters din titlu "blestem sau binecuvantare".

Si ca sa fiu ontopic, daca un om trece de la o emotie extrema la alta in urma stimulilor... de exemplu a castigat la loterie si sare in sus de fericre si zice ca dumnezeu il iubeste iar cineva vine si-i da cu bata in picior, in secunda urmatoare se zvarcoleste de durere si zice ca dumnezeu il uraste sau ca nu exista dumnezeu...... e acelasi lucru cu a trece intre extreme fara motiv si fara stimuli?