Intr-un articol atent formulat, The Catholic Encyclopedia explica faptul ca, desi puterea de a ierta pacatele Ii apartine doar lui Dumnezeu, El isi exercita aceasta putere prin preoti. Un pasaj din Evanghelia dupa Ioan (20:22,23) este interpretat ca ar spune ca un preot poate ierta sau poate refuza sa ierte pacate. Pentru ca el sa poata face asta, pacatele trebuie sa-i fie marturisite"specific si in detaliu" (Conform Conciliului din Trent), caci: "Cum se poate face o evaluare inteleapta si chibzuita, daca preotul se afla in necunostiinta de cauza asupra careia trebuie sa se pronunte judecata? Si cum poate el sa obtina cunostintele necesare daca acestea nu vin din recunoasterea sponatana a pacatosului?" Deoarece preotilor l-i s-a dat autoritatea de-a ierta pacate, citim in articol ca este ceva inconsecvent sa credem ca Isus Cristos " a intentionat sa ofere alte mijloace de iertare, cum ar fi marturisirea , doar lui Dumnezeu." Spovedania facuta unui preot, este "necesara spre mantuire pentru cei care comit pacate dupa botez".
Exista un fel de marturisire sau spovedanie in Biblie, dar nu este marturisirea facuta unui preot. Biblia spune "marturisiti-va unii altora pacatele" (Iac 5:16). Daca acest verset ar putea fi folosit pentru a sustine ideea spovedaniei, atunci ar trebui ca nu numai oamenii sa se spovedeasca preotilor , ci si preotii sa se spovedeasca oamenilor! Cand Simon din Samaria a pacatuit, dupa ce fusese botezat , Petru nu i-a spus sa-i marturiseasca lui. Nu i-a spus sa rosteasca "Ave Maria" de un anumit numar de ori pe zi. Petru i-a spus sa se roage lui Dumnezeu pentru iertare (Fapt 8:22). Cand Petru a pacatuit, el I-a marturisit lui Dumnezeu pacatul si i-a cerut iertare ; cand Iuda a pacatuit, si-a marturisit pacatul unui grup de preoti si s-a sinucis! (Mt 27:3-5).
Ideea spovedaniei facuta unui preot nu a venit din Biblie, ci din Babilon. Se cerea o marturisire secreta inainte de initierea deplina in tainele babiloniene. Odata ce s-a facut o asemenea spovedanie , omul era legat de maini si de picioare de catre preoti. Nu exista nici o indoiala cu privire la faptul ca in Babilon se faceau spovedanii, caci numai pe baza unor astfel de marturisiri inregistrate au fost istoricii in stare sa formuleze concluzii privitoare la conceptele babiloniene de bine si rau.(Saggs, The Greatness that was Baylon, p268)
Conceptul spovedaniei n-a fost limitat numai in Babilon. Salverte a scris despre aceasta practica printre greci: "Toti grecii de la Delfi la Termopile au fost initiati in tainele templului din Delfi. Tacerea lor cu privire la tot ceea ce li se poruncea sa tina secret a fost asigurata de spovedania generala ceruta aspirantilor dupa initiere". Anumite tipuru de spovedanie au fost cunoscute si in religiile din Medo-Persia, Egipt si Roma- inainte de inceputurile crestinismului.
