bydy a scris:Nu de supara, dar dpmdv, nu te-ai descurcat deloc. Dupa cum spui, NU ai primit daune foarte mari, iar cea care te-a accidentat... a primit o condamnare cu suspendare.
Nu mai pun cat a durat procesul, sau cat a durat pana a inceput.
A, ca tu esti multumita cu daunele primite.. e alta discutie.
Nu vreau sa intelegi ca pledez aici in favoarea avocatilor, nu am niciun interes sa fac asta. dar au si ei rolul lor. De cele mai multe ori... unul foarte important.
Nu ma supar pentru ca sunt amanunte pe care tu nu le stii, cum ar fi acela ca eu la 2 luni dupa accident am semnat un act notarial in care declaram ca nu am nici o pretentie materiala sau de alta natura si ca renunt la orice plangere penala sau actiune civila pornita impotriva celei care m-a accidentat. In plus, nu aveam nici certificat medico-legal.
Cand am vazut cum evolueaza lucrurile privind starea mea de sanatate,am depus o plangere la procuratura in care mi-am exprimat si pozitia fata de acel act notarial. Plangerea mi-a fost acceptata si am fost trimisa la medicina legala pentru a-mi elibera un certificat .... de asta a durat atat pana a ajuns dosarul meu la judecata.
Dupa ce am avut certificatul medico-legal (mai mult de 3 luni de ingrijiri medicale si o limitare definiva in a-mi folosi bratul drept), s-a schimbat incadrarea juridica a dosarului .
La momentul cand am cerut ajutoul unui avocat, din cauza acelui act notarial despre care am povestit, avocatul a considerat ca nu voi avea sorti de izbanda, deci nu eram un caz interesant pentru el.... asta a fost rolul avocatului in cazul meu.
Am mers insa mai departe, avand asa cum am mai spui ajutorul unui prieten de la distanta, si am castigat ! De aceea eu consider totusi ca m-am descurcat .
Si da, mi s-a admis in parte cerea de pretentii civile, pentru ca am aplicat acea regula avocateasca care spune : cere mai mult, ca sa obtii macar jumatate.
Partea mai "consistenta" din suma care mi s-a aprobat este pentru daune morale.