Citesc topicul asta de ceva vreme si sunt de acord cu (aproape) toti in anumite privinte. Daca e sa-mi dau cu parerea, cred ca pentru unii (nu vorbesc de nenorocirile de gen vanzrea copiilor, mutilarea unora pentru a fi trimisi la cersit samd) comportamentul infractional e o simlpla consecinta a luptei pentru supravietuire, detasat de comunitatea majoritara, care in randul rromilor are traditie. Ca ei resimt respingerea romanilor, nu am minima indoiala. Ceea ce, e drept, nu justifica anumite comportamente. Insa ideea de integrare a lor in societate s-a facut formal, cum a mai scris lumea pe aici, deci nu la nivel de egalitate, ci de toleranta. O atitudine de "te tolerez dar la 3 metri distanta" nu apropie pe nimeni, sa fim seriosi. Ci creeaza o tensiune si mai mare uneori.
Cat despre efortul autoritatilor, il percep ca fiind aproape nul. Nu m-am documentat, insa am o puternica impresie ca orice incercare de apropiere a celor doua etnii si de imbunatatire a conditiei rromilor dezavantajati e intreprinsa doar de ONG-uri, de oameni care sunt sinceri in scopul lor. Cat despre cei care conduc Romania, ei nu se deranjaza nici sa ridice un deget pentru populatia care le finanteaza luxurile prin taxe si impozite, daramite sa mai faca si opere de caritate. Nu-mi place sa numesc pe nimeni jeguri umane dar cei de la putere imi repugna. Nu au nici o legatura cu ce traieste omul de rand.
Mai spunea cineva ca sunt discriminati in scoli. Foarte adevarat. Eu am crescut in provincie, si am am avut in clasa, in liceu (acum cativa ani, nu mai mult) doi colegi rromi. Nu erau discriminati pe fata niciodata, ci indirect, in permanenta. Desi efortul lor de a invata era cat se poate de sincer; erau din sate invecinate si faceau naveta in fiecare zi; stateau zilnic ore in sir in statiile de tren, in functie de program, pentru a invata la acel liceu. Erau un pic in urma la inceput, pentru ca nu beneficiasera de aceleasi conditii. Au fost discriminati prin expresia de pe fata unor profesori si elevi deopotriva, ca si cand ei nu ar fi avut ce sa caute acolo. Nu le-a spus nimeni un cuvant jignitor, dar expresia respectiva, inconfundabila, oftatul unor profesori cand incepeau sa ii asculte, ca si cand se asteptau mereu ca ei sa nu stie nimic, modul in care isi pierdeau rabdarea si ii repezeau, erau lucruri pe care le-am vazut ca fiind foarte umilitoare. Iar atitudinea elevilor, adolescenti de liceu cu prejudecati insuflate probabil de acasa, era la fel uneori. Aparea acel zambet cand unul din colegii rromi era ascultat, ca si cand ar fi fost cateva minute de entertainment. Unul a strans din dinti si a terminat liceul, si acum trebuie sa fi terminat dreptul, iar celalalt a renuntat in clasa a X-a. Lucru pe care unii profesori si colegi l-au vazut, normal, ca fiind firesc, si pe care l-au exprimat, tot cu un zambet.
