Tosca,de ce sa nu raspunzi?
De ce nu iti convine sa le raspunzi la toti?
Pana acu ai facut numai gargara,dar in afara de faptul ca te lauzi singura,ceva concret nu ai facut.
Eu spre exemplu,vreau sa vad cum imbaiezi tu un homeless,o poza.Vorbe spunem multi.Dar faptele lasa de dorit.
Insusi titlul topicului lasa de dorit,ti-am mai spus,tu privesti situatia din perspectiva ta italiana.Deci Nu cersetorii rromi impanzesc strazile Europei,ci cersetorii romani o fac.
Si de cand discriminarea asta?Rromi,romani?Oare nu toti au acelasi pasaport in care la nationalitate scrie ROMANA?
Nu conteaza ca TU ajuti un roman si il speli.Conteaza sa schimbi parerile celor din Europa despre romani si despre Romania.Dar asta este destul de greu,atata timp cat Red Light District este plin de romance,sau cand bulevardele din Milano sunt pline de prostituate romance ce si-o trag cu clientii in parcarile hoteliere.
Stii ce?Al meu socru este diabetic de ani de zile.L-am intrebat intr-o zi daca stie cine a inventat insulina,a spus ca nu.I-am spus eu,Paulescu,deci roman.Si el a spus,datorita unui roman,traiesc si azi si m-a pupat pe frunte.
Le-am vorbit tuturor,despre toate inventiile romanilor.Au ramas masca,habar nu aveau.Dar acum apreciaza.Am fost in vacante cu sotul in Ro,i-am aratat bune si rele,am facut filme pe care apoi le-am aratat aici tuturor.
Deci stigmatizata nu m-am simtit niciodata,decat atunci cand un roman mi-a furat portofelul.Si am mai scris pe alt topic de ce.
Dar acceptata datorita a ceea ce sunt,am fost si sunt.Iar singurul lucru ce eu il fac,este sa invat oamenii de aici ca romanii sunt asemeni mie.
Insa mi-e scarba sincer,de cei ce merg in alta tara si incep sa se inscrie intr-o asociatie oarecare,sa ajute la starpirea raului,doar de dragul de a arata strainilor ca ei se complica in a schimba proprii concetateni.
Eu am schimbat ceva incepand cu mine insami.Am lucrat mult timp la un spital,voluntar.Puneam apa la flori,duceam oamenii in sala de operatii,le spuneam o vb buna.Duminica impingeam caruturi cu rotile a oamenilor invalizi,pana la capela spitalului.
Le citeam,le povesteam de Romania.La inceput am fost tratata nu prea bine,dar apoi daca nu mergeam o zi la lucru,intrebau la receptie de mine.
M-am apropiat de multi oameni,iar atunci cand la randul meu am fost internata,toti acei oameni erau zilnic la mine in camera,fiecare facand ce putea.
Acum nu mai lucrez,dar am sute de prieteni ce ma viziteaza zilnic.Consider eu ca am schimbat totusi ceva in ceea ce priveste mentalitatea strainilor asupra romanilor.
Pentru ca ceea ce semeni,aia culegi.