https://evz.ro/legenda-bradului-de-craciun-cum-se-impodobeste-in-asteptarea-mosului.html
La noi in familie de cand tin minte tata a decorat bradul, tot el l-a taiat din padure.
Era inalt si nu-i era frica sa cada pomul pe el, noi ne uitam, poate ii dadeam cate ceva cand era pe scara ca prima oara sus se decoreaza.
Erau niste ornamente foarte vechi cu care se umbla foarte atent dar aveam si mai noi din comert, luminari reale aprindeam pe brad nu becuri electrice.
Mama facea niste biscuiti in diferite forme, stea, luna, soare, covrigei, cizma, Mos Nick, brad, saniuta, mere, pere, etc., ajutam si noi ca ne placea activitatea asta, dintre acestea aproape totul s-a urcat pe pom ca decoratie dar si pentru ca erau foarte tari.
Pe brad pana pe 6 Januarie cand s-a sfintit casa si bradul s-au facut tocmai bune de mancat spre bucuria noastra ca deja restul de bunatati s-a terminat, asta era ultima extravaganta din sezon pentru copiii. Noi primeam de la preotul care sfintea fiecare casa tort-uri si milte prajituri si altele ce-i dadeau oamenii ca nu mai avea unde sa le puna, insa avea nevoie de bunicul, sa-i lucreze ceea ce altii nu stiau si asta era doar o atentie ca sa fie in rand cat mai inainte. Comuna este imensa si azi, cu 5-7 sanii mari tras de cai mergeau la sfintit casele, incepand de la marginea cea mai indepartata. Pe intuneric ajungeau inapoi si atunci descarcau la noi bunatatile gatite si pentru noi dar si adulti, mai mult din carne de porc preparat si bauturi.
Bomboanele de salon pe pom erau mancate demult, doar hartia stralucea umplut cu o coaja de paine uscata
sau de lemn, surcea ca foloseam la incalzit.
Mai decoram si cu mere mici si rosii, nuci, portocale care intre timp s-au mancat si cu un sir de fructe uscate pe care noi copiii preparam special pentru ocazie.
A fost un pom cu bunatati de mancat, cine venea in vizita ne mai aducea dulciuri si totul urca pe sau sub brad. N-am fost pretentiosi, ne bucuram de orice, stiam ca nimeni altu decat parintii ne faceau placerea, nu prea primeam cadouri decat manusi, fular, ciorapi grosi, treninguri, dar eram fericiti.
Dupa ce se terminau painii de copt in cuptorul imens, faceam pentru colindatori si "porumbei" cu ochi de margele, erau din coca dar avea o reteta, nu de paine dar nici de cozonac si ne trebuiau peste 100 de bucati ca veneau copiii multi, la mai mari se dadea bani, iar la si mai mari palinka, carnati cu paine si cozonac, daca voiau sa intre in casa.
Multi cantau doar din respect, ca toate casele sa fie egale in urari, pana-n zi se canta prin comuna, nimeni nu dormea. La miezul noptii se intorcea lumea de la biserica, dar barbatii se opreau la carciuma sa se cinsteasca, bunicul ne cumpara covrigi mari si ciocolata, mai primeam de la multe cunostinte, aveam o traista speciala/frumoasa cu noi si eram dusi acasa de vecine cu alti copiii cu o sanie tras de cai, sa aibe si bunicul vreme de camarazii de razboi la o povestire de pe front.
Temperatura nu era mai putin de -27*C, crapau muntii de ger ce era, dar nu-l interesa pe nimeni. Caldura in inimile noastre se radia din alta parte.
Merry Christmas!!!