Sint indragostita de alt barbat

chivuta a scris:

Oare ma va ierta sotul meu vreodata? Va putea fi fericit? Stiu ca lumea o sa ma judece dar nu pot explica - cred ca as fi trista pentru tot restul vietii daca l-as parasi ... ma iubeste din umbra de ani de zile, de cind era el casatorit, stia ca eu sint jumatatea lui - eu abia am realizat de citeva luni si stiu ca nu o sa mai gasesc asa ceva niciodata ... dar o sa ma ierte el si o sa ma inteleaga? O sa putem avea o relatie de respect si prietenie sau o sa sufere prea mult??? De multe ori ma gindesc ca mai bine as trai eu nefericita pentru restul vietii decit sa ranesc pe altcineva, dar el va stii tot timpul ca nu e ceva in regula cu mine ...

Nu stiu daca te va ierta sau nu,ideea este ca trebuie sa ii spui.Gandeste-te ca ai fi tu in locul lui;nu ai prefera sa stii adevarul??Adevarul este intotdeauna dureros ,dar este mult mai bine sa il spui.Il va ajuta si pe el,nu va mai trai intr-o iluzie,o minciuna,si te va ajuta si pe tine,nu iti vei mai simti sufletul impovarat.

Va suferi,si inca foarte mult daca inca te mai iubeste,dar cu cat prelungesti aceasta perioada ,cu cat continui cu aceasta minciuna cu atat si suferinta va fi mai mare.

Te-ai indragostit de altcineva,asta e.Dar el ar fi trebuit sa stie de la inceput.

ClassicAlina a scris:

Daca eu as vedea pe unul dintre parinti mei ca vrea pe alcineva ... nu as fi de acord ...

mai rau ... cred ca as judeca .. pentru ca la 20- 23 de ani ... ai tendinta sa ii judeci ....

Nu te supara dar raspunsul tau e in contradictie cu mottoul pe care il ai afisat "Adevaratul anotimp al iubirii e atunci cand credem ca numai noi putem iubi, ca nimeni n-ar fi putut vreodata iubi astfel inaintea noastra si nimeni nu va mai iubi la fel dupa noi." - Johann Wolfgang Von Goethe ... da, stiu , e diferit daca ar fi parintii tai dar asta nu zice in motto

chivuta a scris:

Nu te supara dar raspunsul tau e in contradictie cu mottoul pe care il ai afisat "Adevaratul anotimp al iubirii e atunci cand credem ca numai noi putem iubi, ca nimeni n-ar fi putut vreodata iubi astfel inaintea noastra si nimeni nu va mai iubi la fel dupa noi." - Johann Wolfgang Von Goethe ... da, stiu , e diferit daca ar fi parintii tai dar asta nu zice in motto

Acum, nu te supara ... dar nu sunt eu in postura de indragostita .. si nici 40 de ani nu am ... Cand o sa fiu asa poate te pot sfatui cu ceva ... deocamdata sunt copil si cred ca i-as judeca pe ai mei ...

ClassicAlina a scris:

Acum te supara ... dar nu sunt eu in postura de indragostita .. si nici 40 de ani nu am ... :) Cand o sa fiu asa poate te pot sfatui cu ceva ... deocamdata sunt copil si cred ca i-as judeca pe ai mei ...

Ma bucur ca ai raspuns - e ca si cum as avea parerea copilului meu ... dar citeodata nu conteaza citi ani ai , 20 sau 40 inima e la fel, dragostea e tot asa de intensa poate mult mai intensa la 40 cind stii ca in sfirsit ti-ai gasit jumatatea ...

chivuta a scris:

Ma bucur ca ai raspuns - e ca si cum as avea parerea copilului meu ... dar citeodata nu conteaza citi ani ai , 20 sau 40 inima e la fel, dragostea e tot asa de intensa poate mult mai intensa la 40 cind stii ca in sfirsit ti-ai gasit jumatatea ...

Nu pot sa concep ca mama sau tata sa fie cu alcineva ... poate au existat tentatii in 23 de ani de casnicie ... sau poate nu au fost toate roz ... dar am vazut mereu ceva durabil in ei. Am vazut mereu respect reciproc. Ca nu sunt eu copilul model e alceva, dar ... nu pot sa iti explic ce durere as avea sa stiu ca mama nu il mai iubeste pe tata

chivuta a scris:

... Barbatul pe care il iubesc m-ar lua acum fara nici o haina pe mine din tot sufletul lui dar mie greu sa plec ...

Acum,da...dar peste 6 luni,un an,s-ar putea sa ceara mai mult de la tine decat sufletul.Stii,vorba aia:dragostea trece prin stomac.In plus,ai si responsabilitati financiare fata de copilul tau...esti capabila sa faceti fata sau viitorul sot iti va reprosa acest aspect.

Sunt multe de luat in calcul in afara de iubire,mila,etc...

Deci,si eu ,sunt contra.

ClassicAlina a scris:

Nu pot sa concep ca mama sau tata sa fie cu alcineva ... poate au existat tentatii in 23 de ani de casnicie ... sau poate nu au fost toate roz ... dar am vazut mereu ceva durabil in ei. Am vazut mereu respect reciproc. Ca nu sunt eu copilul model e alceva, dar ... nu pot sa iti explic ce durere as avea sa stiu ca mama nu il mai iubeste pe tata :(

Nu stiu daca poti intelege - il iubesc pe sotul meu dar ca pe un prieten, ca pe familie dar sint indragostita de altcineva. Sint convinsa ca daca ar dori l-as putea ajuta in orice moment al vietii lui de acum incolo, am energia si puterea sa o fac, cu dragoste inca si cu respect ... e ceva durabil, am ajutat alte persoane pentru care nu am avut nici o obligatie si am facut-o din dragoste ... dar indragostita sint de altcineva, pe altcineva vreau sa string in brate cind merg in pat, vreau sa miros pielea altcuiva, vreau sa merg in vacanta cu el, vreau sa ma trezesc alaturi de el, vreau sa pling si sa rid cu el ... sint mai multe feluri de iubire dar cum era mai sus spus e usor sa inebunesti dar e greu sa gasesti un nebun pe masura ta ...

GinGin a scris:

Acum,da...dar peste 6 luni,un an,s-ar putea sa ceara mai mult de la tine decat sufletul.Stii,vorba aia:dragostea trece prin stomac.In plus,ai si responsabilitati financiare fata de copilul tau...esti capabila sa faceti fata sau viitorul sot iti va reprosa acest aspect.

Sunt multe de luat in calcul in afara de iubire,mila,etc...

Deci,si eu ,sunt contra.

Nu imi cere mai mult decit sufletul - nu exista probleme financiare ... nu o sa imi reproseze niciodata pentru ca nu exista problemele acestea si nici nu sintem genul care sa ne trebuiasca mult ca sa fim fericiti ...

ClassicAlina a scris:

Nu pot sa concep ca mama sau tata sa fie cu alcineva ... poate au existat tentatii in 23 de ani de casnicie ... sau poate nu au fost toate roz ... dar am vazut mereu ceva durabil in ei. Am vazut mereu respect reciproc. Ca nu sunt eu copilul model e alceva, dar ... nu pot sa iti explic ce durere as avea sa stiu ca mama nu il mai iubeste pe tata

Adica tu ai tine mortis sa-i ai pe amandoi langa tine desi stii ca nu sunt fericiti impreuna?

Ce e mai important? Egoismul tau sau fericirea lor?

GinGin a scris:

Deci,si eu ,sunt contra.

Oameni buni, ea nu va intreaba daca sunteti sau nu de acord cu ce se afla in sufletul ei. Vedeti-va de ograda voastra si apoi mai ganditi-va daca sunteti in masura sa spuneti ce va place si ce nu va place in viata altui om.

Eu cred ca nu esti corecta fata de sotul tau.. In momentul in care ai simtit ca nu mai esti indragostita de el, de ce nu i-ai spus ca sa-i dai sansa sa schimbe lucrurile. Si acum vine un individ care iti zice ca te iubeste de multa vreme si ca esti superba si te indragostesti si crezi ca este jumatatea ta.

Eu nu prea cred in dragostea la prima vedere, poate e valabila la 16 ani, dar pe urma lucrurile se schimba. Daca te-ai indragostit de el, inseamna ca ai vrut, ca i-ai permis lui sa ocupe un loc in inima ta; si atunci revin la aceasi intrebare, daca ai simtit ca sotul tau nu mai inseamna mare lucru pentru tine, de ce nu i-ai spus?

Crezi ca o sa intelega si o sa ramaneti buni prieteni ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat? Eu nu cred, s-ar putea sa fie un adevarat soc pentru el si sa-i bulverseze toata viata. Nu poti trage asa simplu o linie peste o viata. In plus o sa se simta foarte prost fata de orice cunoscut...

Noi putem sa ne spunem parerea, dar de hotarat, nu poti hotara decat singura si sa-ti asumi singura alegerile.

Am impresia ca lipsesc niste informatii aici... e foarte posibil ca sotul tau sa fie absolut fericit cu tine asa cum esti, chiar daca nu te manifesti ca o femeie indragostita. In cazul asta, oricat de corect ar fi sa-i spui (si da, ar fi "corect" sa faci lucrul asta), il vei rani foarte mult, si tot argumentul cu valoarea sinceritatii nu il va ajuta deloc, reactia afectiva va fi mult prea puternica, cel putin o vreme.

Esti singura in masura sa incerci sa iti dai seama de ceea ce simte pentru tine, si efectul pe care o astfel de dezvaluire ar putea-o avea. Iar alegerea ar trebui sa fie in functie de concluziile pe care le tragi. Poate ca vei concluziona ca il distrugi facand asta, si te vei sacrifica tu, ramanandu-i alaturi. In timp, poate chiar vei ajunge sa te impaci cu alegerea facuta. Sau poate ca iti poti inchipui un viitor nu foarte indepartat in care ar intelege plecarea ta si ar accepta-o, dandu-ti libertatea sa iti cauti fericirea altundeva. Sau poate e deja mult prea tarziu ca tu sa traiesti cu el, si a prelungi lucrurile in starea lor actuala va duce oricum la sfarsitul relatiei.

Sunt un pic surprins de proportia covarsitoare a sfaturilor care te indeamna sa-i spui. Eu cred ca intr-o relatie lunga, mai ales intr-o familie, e extrem de posibil, chiar probabil, sa te indragostesti de altcineva. Si sa ajungi implicit la alegerea pasiune vs. iubire, atasament, fidelitate. Mi se pare o alegere infiorator de grea... si cum spuneam la inceput, cred ca nu e tocmai fair sa-ti dam sfaturi intr-un sens sau altul avand in vedere cat de putin cunoastem despre el, despre tine, despre voi.