Saraaaaaaaaaaaaaaaaaaaa de-aba ma oprii din ras ca sa-ti zic ca esti un terorist!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Povestiri cu t
Început de soarele, Lun 26 feb 2007 · 119 răspunsuri · 19.966 vizualizări
luminos1 a scris:Un magar cazu intr-o fantanaAminteste-ti de cele 5 reguli pentru a fi fericit:
Curata-ti inima de ura, frica, egoism;
Scuteste-ti mintea de preocupari inutile;
Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa;
Daruieste mai mult si asteapta mai putin;
Iubeste mai mult si ... scutura-te de pamant, pentru ca in viata asta, tu trebuie sa fii solutia, nu problema.
Foarte frumos! De luat in seama neaparat! 
Diela a scris:In Grecia antica Socrate(469-399 DC), era foarte mult laudat pentru intelepciunea lui.
Era si o continuare la povestea asta cu talc....tare de tot, o stii?
................... a scris:tu stii ca si io-mi fac testu asta de mai multe ori pe zi?
sa nu patesti ca Socrate :roll:
continuarea spusa de Sarazin?
despre nevasta lui Socrate se spune ca era o scorpie, motiv pt care el nu prea statea pe acasa?
Editat Lun 14 sep 2009 13:50
sarazin79 a scris:Diela, eu stiu povestea cu o continuare-...era vorba despre faptul ca se presupunea ca sotia lui socrate il insela cu acel student
asa, asa....
Diela a scris:continuarea spusa de Sarazin?
da, e veche povestea... cat Socrate de veche :roll:
Diela a scris:continuarea spusa de Sarazin?
da, e veche povestea... cat Socrate de veche :P
am gasit, gratie wikipedia
Xantipa a fost soţia lui Socrate.
Xantipa şi-a c
Istoria a doua orase
Un calator care se apropia de un mare oras a intrebat o femeie ce se afla pe marginea drumului:
-Cum sunt oamenii din acest oras?
-Cum erau oamenii acolo de unde vii tu? l-a intrebat,la randul sau.
-Oribili- a raspuns calatorul.Meschini.Nu te puteai intelege cu ei.Detestabili in toate privintele
A!- exclama femeia.Acelasi lucru il vei intalni si in orasul spre care te indrepti.
Imediat dupa ce a plecat primul calator,un altul s-a apropiat si a intrebat de oamenii care locuiesc in acel oras din apropiere.Din nou femeia l-a intrebat pe calator de oamenii orasului de unde venea.
-Erau oameni minunati,onesti,muncitori si extrem de generosi.Imi pare rau ca a trebuit sa plec- a spus cel de-al doilea calator.
Femeia cea inteleapta i-a raspuns:
-Acelasai lucru il vei intalni si in orasul spre care te indrepti.
In anumite situatii nu vedem lucrurile asa cum sunt ele,ci le vedem in functie de cum suntem noi.
(Osiris Hernandez)
Bancherul si pescarul
Intr-o zi un pescar statea intins pe o plaja insorita, cu undita infipta in nisip aruncand o dara subtire de umbra peste valurile linistite si sclipitoare. El se bucura de caldura soarelui de dupa-amiaza si de ideea ca ar putea prinde un peste.
Cam in acel timp, un om de afaceri se plimba pe plaja, incercand sa se elibereze de stresul acumulat peste zi. Observa pescarul care satea pe plaja si se decise sa afle de ce acesta pescuia in loc sa munceasca pentru a-si face un trai mai bun alaturi de familia lui.
- Nu vei prinde multi pesti in felul acesta, a spus omul de afaceri. Ar trebui mai degraba sa muncesti decat sa stai intins pe plaja.
Pescarul s-a uitat catre intreprinzator, a zambit si l-a intrebat:
- Si care va fi rasplata?
- Pai, poti lua navoade mari si sa prinzi mai mult peste, a venit raspunsul omului de afaceri.
- Si apoi care va fi rasplata mea, a intrebat pescarul, inca zambind.
Omul i-a raspuns:
- Vei face bani si vei putea sa iti cumperi o barca, ce va avea ca rezultat o cantitate mai mare de peste prins.
- Bine, dar apoi care va fi rasplata mea, a intrebat din nou pescarul.
Omul de afaceri incepuse sa devina un pic iritat de aceasta intrebare repetitiva:
- Iti poti cumpara o barca mai mare si sa iti angajezi niste oameni.
- Si care va fi rasplata mea? a repetat pescarul.
Intreprinzatorul devenea furios.
- Nu intelegi? Iti cumperi apoi o flotila intreaga pentru pescuit, navighezi peste tot prin lume si ii lasi pe angajati sa prinda peste pentru tine.
Inca o data pescarul a replicat:
- Bine bine, dar care va fi rasplata mea?
Omul de afaceri devenise rosu de furie si a inceput sa urle la pescar:
- Tu chiar nu intelegi ca poti deveni intr-atat de bogat incat nu va mai trebui sa muncesti vreodata? Nu vei mai avea nici o grija pe lumea asta. Iti poti petrece restul zilelor relaxandu-te pe plaja asta, privind apusul si ascultand marea!
Pescarul, inca zambind se uita in sus catre om si ii spuse:
- Dar tu ce crezi ca fac chiar acum?
Un rege avea un fiu deştept şi curajos. Ca să-l pregătească pentru a
Einstein despre Dumnezeu
Profesorul unei universitati importante si-a provocat studentii sa raspunda la urmatoarea intrebare:
Ziua de azi e o zi speciala
" Acum douazeci de ani lucram ca si taximetrist ca sa ma intretin. Intr-o noapte cand am ajuns la o comanda, la 2 : 30 AM , cladirea era acoperita in intuneric, doar cu exceptia unei singure lumini la o fereastra de la parter... In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar am vazut prea multi oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport.
Daca nu mi se parea un pericol, intotdeauna mergeam la usa . Deci am mers si-am batut la usa . -" Doar un minut" raspunse o voce firava, a unei persoane mai in varsta. Auzeam ceva fiind tras de-a lungul pardoselii. Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica de statura, in jur de vreo 80 de ani statea in fata mea. Purta o rochie colorata si o palarie mare cu un material de catifea prins pe ea,ca si o femeie dintr-un film din anii'40. Langa ea era o valiza mica de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri. Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi. Intr-un colt era un panou plin cu poze peste care era pus un suport de sticla.
-"Ati putea sa imi duceti bagajul pana la masina?"zise ea.
Am dus valiza la masina si apoi m-am intors sa sa o ajut pe femeie. Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitatea mea.
-"Nu e mare lucru" I-am zis eu. " Doar incerc sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca mama mea sa fie tratata "
" Oh, sunteti un baiat asa de bun!" zise ea.
Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa, si apoi m-a intrebat : -" Ai putea sa conduci prin centrul orasului?"
-"Nu este calea cea mai scurta" am raspuns eu rapid.
-" Oh, nu conteza" spuse ea. -" Nu ma grabesc. Eu acum merg spre azil...".
M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteitori. .. -"Nu mi-a mai ramas nimeni din familie..." a continuat ea-"Doctorul spune ca nu mai am mult timp..." In tacere am cautat ceasul de taxare si l-am oprit. -"Pe ce ruta ati vrea sa merg?" am intrebat.
Pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras. Mi-a aratat cladirea unde odata ea lucrase ca si operator pe lift. Am condus prin cartierul unde ea si sotul ei au locuit cand erau proaspat casatoriti. M-a dus in fata unui magazin cu mobila care odata fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans pe vremea cand era fata. Cateodata ma ruga sa opresc in fata unor
cladiri sau colturi de strada si sa stau cu ea acolo in intuneric, contempland in tacere. Cum prima aluzie de soare sa aratat pe orizont, mi-a spus dintr-odata :
-"Sunt obosita... Hai sa mergem."
Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse. Era o cladire ieftina, ca si o casa mica , cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita.. Doi oameni au venit spre taxi cum am si ajuns acolo. Erau atenti si concentrati aspura fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa . Femeia fusese deja asezata intr-un scaun cu rotile.
-"Cat va datorez?" a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul.
-"Nimic" am zis eu.
-"Dar trebuie si tu sa te intretii."
-"Nu va faceti griji...sunt si alti pasageri" am raspuns eu.. Aproape fara sa ma gandesc m-am aplecat si i-am dat o imbratisare. Ea m-a strans cu putere..
-"Ai facut unei femei in varsta un mic moment de bucurie" spuse ea. -"Multumesc. "
I-am strans mana si apoi am plecat in lumina diminetii. In spatele meu, o usa se inchisese... Era ca si sunetul de incheiere a unei vieti... Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru. Am condus pierdut in ganduri... Pentru restul zile de-abia puteam vorbi.
Ce ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist manios sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura?... Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda, sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec?.. Uitandu-ma in urma nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata. "
MORALA
Suntem conditionati sa credem ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete. Dar adesea aceste momente marete ne iau prin surprindere - frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva putin, ceva neinsemnat. OAMENII S-AR PUTEA SA NU-SI AMINTEASCA EXACT CEEA CE AI FACUT SAU CEEA CE AI SPUS, DAR INTOTDEAUNA ISI VOR AMINTI CUM I-AI FACUT SA SE SIMTA!!! Viata aceasta s-ar putea sa nu fie petrecerea pe care o speram, dar cat timp suntem aici putem de asemenea sa dansam. In fiecare dimineata cand imi deschid ochii, imi spun : "Ziua de azi este o zi speciala!"
Acesta e singurul Show pe care il jucam. Incerc sa tratez oamenii in felul in care as vrea EU sa fiu tratata!!!! Din pacate ... nu-mi reuseste intotdeauna dar ... ce ar insemna sa dispara "nereusitele"?? 