Responsabilitatea de a avea un copil

kriemhild a scris:

Imi pare rau ca nu intelegi intrebarea. :P Eu te-am intrebat ce ai simti nu ce ai face. Si o alta intrebare ar fi daca ai avea tupeul sa-i spui ca nu exista riscuri ci numai satisfactii. Aceasta a doua intrebare ii e adresata mai mult mirelutei.

Ba inteleg foarte bine,dar evit sa iti raspund acum.Incerc sa ma pun in fata faptului implinit,dar nu pot fi obiectiva,pentru ca acum imi accept copii asa cum sunt si ii iubesc neconditionat....si nu ma deranjeaza micile pozne pe care le fac.Deci,nu stiu ce as simti...dar vreau din tot sufletul sa nu simt ura,repulsie,rusine,regrete....vreau sa imi pastrez sentimentele nealterate si sper sa si reusesc.

Si in legatura cu riscurile...nu mi se pare normal ca unui copil sa nu-i spui ca exista si riscuri.Cum il pregatesc pentru viata,daca nu-i spun la ce se poate astepta de la ea?

Totusi,la 22 de ani mai e copil?

GinGin a scris:

Ba inteleg foarte bine,dar evit sa iti raspund acum.Incerc sa ma pun in fata faptului implinit,dar nu pot fi obiectiva,pentru ca acum imi accept copii asa cum sunt si ii iubesc neconditionat....si nu ma deranjeaza micile pozne pe care le fac.Deci,nu stiu ce as simti...dar vreau din tot sufletul sa nu simt ura,repulsie,rusine,regrete....vreau sa imi pastrez sentimentele nealterate si sper sa si reusesc.

Si in legatura cu riscurile...nu mi se pare normal ca unui copil sa nu-i spui ca exista si riscuri.Cum il pregatesc pentru viata,daca nu-i spun la ce se poate astepta de la ea?

Totusi,la 22 de ani mai e copil?

eu cred ca ti-e frica sa raspunzi.

La 22 de ani nu mai e copil, este un tanar adult.

Si daca nu ti se pare normal sa nu-i spui riscurile, cum de ti se pare sanatoasa atitudinea da-le incolo de riscuri?

Mie mi se pare ca noi parintii facem uneori un circ de kkat in fata celor ce nu au copii. Si nu ca sa-i menajam pe ai ci ca sa ne ascundem de noi. Si sa ma scuze doamna care le da incolo de riscuri si are numai satisfactii, chiar nu cred ca am simtit numai eu partea grea pentru ca sunt expirata, dupa parerea unora, iar la 24 de ani ai mamei nounascutul nu are colicii, la 24 de ani nu se fac ragade, la 24 de ani nu esti obosita in primele luni cand apare un nounascut. Eu cred ca orice viitoare mamica ar trebui sa cunoasca toate acestea, oricum nu are cum sa si le imagineze chiar asa cum sunt. Eu sunt convinsa ca daca toate femeile ar cunoaste aceasta parte grea a cresterii unui xcopil poate ca multe s-ar gandi de 9 ori inainte de a face un copil pe care apoi sa-l abandoneze pentru ca a fost prea greu.

Pentru cele care nu au copii dar se gandesc...ar trebui sa stie ca pe langa imensele satisfactii, sunt si urlete neconsolate ale copilului din cauza colicilor, urlete care iti sfasie sufletul, si nu ai cum sa intervii. Ar trebui sa stie ca pot avea nesansa sa faca ragade si atunci alaptatul se va transforma din cea mai mare minune in cea mai mare nenorocire.

Ar trebui sa stie ca macar pentru 2 luni va vedea numai kk, voma si altele. Ar trebui sa stie ca la cresterea dintilor copiii au niste dureri pe care noi, adultii nu le-am suporta, am muri. Astea sunt lucruri reale, pe care un parinte ar trebui sa le cunoasca si sa si le asume. Daca o viitoare mama pornreste de la ideea ca sunt numai satisfactii s-ar putea sa-si ia o teapa cat ea de mare.

Am uitat de depresia post natala. Sa-mi spuna mie oricine ca asta e satisfactie.

o situatie financiara buna nu e suficienta pt a da viata unui copil,un om care isi depaseste instincualitatea nu e pregatit sa fie parinte - ratiunea nu e in masura sa asigure un echilibru...poate unul social,dar echilibru afectiv,emotional cere parintelui intelepciune...care e mai mult decat ratiune.Dar ,oare,un om intelept se mai incumeta sa aduca pe lume un copil??Si in cazul asta copiii (de azi) ce sanse au sa isi traiasca viata sub semnul armoniei??

nimeni nu se naste parinte. asta se invata. unii nu invata niciodata. (cred ca am mai spus-o. ce sa-i faci:idei putine dar fixe )

se invata pe pielea propriului copil...si din pacate, in cele mai multe cazuri dupa ce ai invatat o lectie, copilul e deja om in toata firea,gata "fabricat",adica mult prea tarziu pt a indrepta greseli pe care le-ai facut ca parinte

Nu am sa incerc sa inteleg tonul rautacios al lui kriemhild dar va asigur ca o femeie care hotaraste sa devina mama la 22, 23, 24..... se intereseaza ce presupune aparitia copilului, nopti nedormite, colici...etc. Avem si noi parinti (mame) care ne sprijina, ne ajuta si ne sfatuiesc cum e bine.

De ce crezi ca noi cele tinere nu suntem responsabile sau ca nu avem minte? :>

In fine...si noi cele de peste 20 ani avem joburi bine platite si posibilitati materiale sa intretinem bebei.....eu cred insa ca e mai important ca acel copil sa fie dorit si iubit, restul decurge de la sine, a fi parinte se invata

Mireluţa a scris:

Nu am sa incerc sa inteleg tonul rautacios al lui kriemhild dar va asigur ca o femeie care hotaraste sa devina mama la 22, 23, 24..... se intereseaza ce presupune aparitia copilului, nopti nedormite, colici...etc. Avem si noi parinti (mame) care ne sprijina, ne ajuta si ne sfatuiesc cum e bine.

De ce crezi ca noi cele tinere nu suntem responsabile sau ca nu avem minte? :P

In fine...si noi cele de peste 20 ani avem joburi bine platite si posibilitati materiale sa intretinem bebei.....eu cred insa ca e mai important ca acel copil sa fie dorit si iubit, restul decurge de la sine, a fi parinte se invata

Schimbarea2012 a scris:

instinctualitate... nimic mai mult

se simte la fel ca un tip care are 3 tipe in paralel -aceeasi fatza instinctualitate... a aduce un copil pe lume cand nu esti pregatit financiar este ca si cum ai avea 3 amante - nici o diferenta - testicole si ovare - doua fete ale aceleasi monezi numite instinct, animaliate !

mda...totul se invarte pe lumea in jurul banilor, s-a dus drq dragostea, daruirea....si se mai plang unii ca nu-s ferciti....ne mai intrebam de ce?

kriemhild a scris:

eu cred ca ti-e frica sa raspunzi.

La 22 de ani nu mai e copil, este un tanar adult.

Si daca nu ti se pare normal sa nu-i spui riscurile, cum de ti se pare sanatoasa atitudinea da-le incolo de riscuri?

Mie mi se pare ca noi parintii facem uneori un circ de kkat in fata celor ce nu au copii. Si nu ca sa-i menajam pe ai ci ca sa ne ascundem de noi. Si sa ma scuze doamna care le da incolo de riscuri si are numai satisfactii, chiar nu cred ca am simtit numai eu partea grea pentru ca sunt expirata, dupa parerea unora, iar la 24 de ani ai mamei nounascutul nu are colicii, la 24 de ani nu se fac ragade, la 24 de ani nu esti obosita in primele luni cand apare un nounascut. Eu cred ca orice viitoare mamica ar trebui sa cunoasca toate acestea, oricum nu are cum sa si le imagineze chiar asa cum sunt. Eu sunt convinsa ca daca toate femeile ar cunoaste aceasta parte grea a cresterii unui xcopil poate ca multe s-ar gandi de 9 ori inainte de a face un copil pe care apoi sa-l abandoneze pentru ca a fost prea greu.

Pentru cele care nu au copii dar se gandesc...ar trebui sa stie ca pe langa imensele satisfactii, sunt si urlete neconsolate ale copilului din cauza colicilor, urlete care iti sfasie sufletul, si nu ai cum sa intervii. Ar trebui sa stie ca pot avea nesansa sa faca ragade si atunci alaptatul se va transforma din cea mai mare minune in cea mai mare nenorocire.

Ar trebui sa stie ca macar pentru 2 luni va vedea numai kk, voma si altele. Ar trebui sa stie ca la cresterea dintilor copiii au niste dureri pe care noi, adultii nu le-am suporta, am muri. Astea sunt lucruri reale, pe care un parinte ar trebui sa le cunoasca si sa si le asume. Daca o viitoare mama pornreste de la ideea ca sunt numai satisfactii s-ar putea sa-si ia o teapa cat ea de mare.

Am uitat de depresia post natala. Sa-mi spuna mie oricine ca asta e satisfactie.

Colici, ragade, voma, kkt, dureri de dinti, satisfatii, insatisfactii, urlete exista chiar daca mamica are 18, 20 24 sau 30 de ani. O viitoare mamica egal ce varsta are se documenteaza, cauta sa afle cat mai multe despre problemele care pot aparea la un bebelus. Din postul tau am priceput doar ca dupa primul copil ar trebui sa ne oprim.

Eu am un singur regret: la nu am facut copiii la 20 de ani :>. Nu ma simt batrana si cu siguranta nici copiii mei nu vor fi niste copii batrani

Ati inteles cat se poate de prost. Nu eu sunt cea care m-am luat de varsta. In postul meu am combatut atitudinea mirelei, aceea de da-le incolo de riscuri, ca oricum sunt numai satisfactii. Asta e o mare minciuna, o prostie pe care o poate inghitii doar o viitoare mama tampita care nu a citit nimic in viata ei. Asta e parerea mea.