menssana1984 a scris:imi place raspunsul tau....e mai umanist...dar nu ma pot abtine sa te intreb...
daca cei care il vedeau pe dumnezeu intr-o forma sau alta,daca cei care au fost apropiati de isus si au luat parte la miracolele lui,daca ei nu inca nu puteau sa aiba credinta deplina,cum poti sa ne ceri noua la 200 de ani dupa acele fapte?
si da asa e ...apostolii au gresit desi erau direct participanti la miracolele lui isus....s-au clatinat in credinta lor...desi stiau ca raiul si iadul sunt mai reale ca niciodata...le-a fost mai draga viata decat credinta...
Credinta aveau! Problema si a lor si a noastra, a crestinilor din ziua de azi, este ca pacatul inca locuieste in noi!
Uite ce zice unul din ucenici:
ROM 7: 14 Stim, in adevar, ca Legea este duhovniceasca: dar eu sint pamintesc, vindut rob pacatului.
ROM 7: 15 Caci nu stiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urasc.
ROM 7: 16 Acum, daca fac ce nu vreau, marturisesc prin aceasta ca Legea este buna.
ROM 7: 17 Si atunci, nu mai sint eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine.
ROM 7: 18 Stiu, in adevar, ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea paminteasca, pentruca, ce-i drept, am vointa sa fac binele, dar n'am puterea sa-l fac.
ROM 7: 19 Caci binele, pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci raul, pe care nu vreau sa-l fac, iaca ce fac!
ROM 7: 20 Si daca fac ce nu vreau sa fac, nu mai sint eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine.
ROM 7: 21 Gasesc dar in mine legea aceasta: cind vreau sa fac binele, raul este lipit de mine.
ROM 7: 22 Fiindca, dupa omul din launtru imi place Legea lui Dumnezeu;
ROM 7: 23 dar vad in madularele mele o alta lege, care se lupta impotriva legii primite de mintea mea, si ma tine rob legii pacatului, care este in madularele mele.
ROM 7: 24 O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte?..
ROM 7: 25 Multamiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!... Astfel dar, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu; dar cu firea paminteasca, slujesc legii pacatului.
Intotdeauna este o lupta a credinciosilor cu firea noastra pamanteasca, cu pacatul din noi! Diferenta dintre un crestin si un necrestin este ca, cel crestin chiar daca cade se ridica, cel necrestin este robit de pacat si zace sub robia lui!
Un crestin de exemplu poate sa scape o minciuna pe gura, sa cada! Duhul lui Dumnezeu care este in noi ii aminteste imediat ca El este copil de Dumnezeu si cea facut este impotriva Legii lui Dumnezeu, pacatul acesta a rupt relatia lui cu Dumnezeu.Omul se pocaieste si se straduieste sa nu mai minta, cere putere la Dumnezeu sa fie eliberat de minciuna si-si continua drumul cu Dumnezeu pe acest pamant.
Omul necrestin minte fara nici o frica.El este robit de minciuna.Minciuna este mediul lui in care traieste.Minciuna il ajuta sa scape de probleme, sa faca bani ectc. Omul acesta are ca prieten minciuna si este robul ei! Nu m-am referit la toti necrestinii.Sunt necrestini foarte corecti care nu mint.Referirea mea a constituit doar un exemplu!
