Sensul vietii.....

[quote name='depinde'

Locatie:Departe de lumea dezlantuita....hhhhmmmm suna a Walt Whitman...vin si eu

"D

"...retras ca sa visez si sa cuget prin vreun barlog adanc,

Departe de vuietul oraselor, petrecand ragazuri de rapitoare bucurie"

cosmos8, mie, mai degrabă

TheDreamMaker a scris:

fiindca multe persoane cred EXACT ceea ce credeti si voi (ma refer la motivele de a trai) si uite unde s/a ajuns, uite ca desi si/au gasit un scop in viata in a se bucura de soare, in a darui dragoste etc etc etc etc (cate si mai cate false scopuri de moment) NU sunt nici ele fericite. de ce ? fiindca undeva in adancul fiintei lor stiu ca sunt motive inventate de ei pentru moment, pentru a/si justifica existenta, nicidecum scopul suprem ...

pana la urma mi/am dat si eu cu parerea, la fel cum au facut/o si ceilalti, dar poate ca ai dreptate (in privinta faptului ca te/am plictisit cu mesajul meu) ... tacerea din partea mea ar fi fost cea mai buna; cel putin viata m/a invatat pana acum ca ignoranta este o binecuvantare in multe cazuri ...

si cand te gandesti ca am incercat sa fiu de folos, catusi de putin ... :flowers:

P.S. thunami: daca eu nu stiu sigur care e sensul ADEVARAT al vietii (apropos, cine stie ????) nu inseamna neaparat ca sunt pierdut. nicidecum ...

Nu stiu de ce sensul vietii trebuie neaparat asociat cu fericirea! Vad unde s-a ajuns. Nu trebuia sa se ajunga aici?! Dar unde zici tu ca trebuia sa se ajunga?

Nu esti atent la ce ti se raspunde. Nu am spus ca m-ai plictisit, ci ca am pierdut timpul, nu am spus ca esti pierdut, ci ratacit!

depinde a scris:

cosmos8, mie, mai degrabă

Microcosmos8 a scris:

Pe vise s a construit lumea.

Nu trebuie sa fie un loc, poate fi si o stare , care as spune ca este mai reala decat poate fi un loc. :flowers:

dixit !

Cunoasterea...Evolutia.

TheDreamMaker a scris:

trebuie sa recunosc, spre nefericirea mea, ca nici eu nu stiu de ce traiesc. insa niciodata nu voi fi multumit de raspunsuri banale precum "traiesc pentru familia mea, pentru prietena mea, pentru un rasarit de soare, pentru bani" sau mai stiu eu ce idiotenii. nu vreau sa ma intelegeti gresit, nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar fiecare om are viata lui proprie si personala. nimeni nu traieste cu adevarat pentru nimeni si nimic altceva decat pentru el (asta nu inseamna, insa, ca este egoist !!!).

oricum ar fi este rau, pentru ca adevaratul scop in viata trebuia sa/l stim pana acum; el trebuia sa ne fi fost dat la nastere de catre creatorul nostru, fiindca numai el stie intregul adevar. daca acceptam ca trebuie sa ne cream noi propriul scop in viata este rau din 2 motive: 1. faptul ca nu avem nici un sens pana nu ne cream noi unul (logic, nu ?); 2. scopurile gasite de noi nu ne vor multumi niciodata. daca acceptam ideea de destin prestabilit iar e rau, fiindca atunci am fi niste simple marionete care functioneaza dupa un anumit program.

sper ca nu v/am plictisit prea rau cu ideile mele. eu va respect parerile voastre, dar consider ca sunt departe de a fi suficiente. oricum ar mai fi multe de discutat in privinta vietii ...[/font]

destul de pertinenta aprecierea ,ceea ce ma determina sa-ti dau oarecum dreptate. spun oarecum pentru ca totul tine de caracteristica individului, de tipul lui de manifestare.de interactiunea lui cu mediul, cu societatea, de inclinatia spre credinta cu toate felurile ei de manifestare, etc.

eu cred sincer, ca ceea mai buna cale este a analizei de Sine, de o buna cunoastere a fenomenelor ce alcatuiesc viata in ansamblul lor, de introspectia rece si repetata, s.m.d..

este evident faptul ca intrebarea v-a ramane fara un raspuns acceptabil din punctul de vedere al majoritatii, fiecare propunandu-si implinirea unor aspiratii si idealuri pe termen scurt, mediu si lung, care vor fi diferite de la individ la individ.

totodata o exacerbare a "sine-lui" in raport cu "eu-l" si viceversa, va duce in mod logic spre o singura directie si anume nefericirea .

TheDreamMaker a scris:

... "banii, iubirea, rasaritul soarelui ...". fratilor treziti/va, ce naiba !!!! toate acestea sunt lucruri care apar si dispar; nu va puteti baza pe ele; nu va puteti ghida dupa ele;

sunt perfect constient de faptul ca sensul vietii este foarte foarte greu de gasit, insa ceea ce stiu este ca el trebuie sa fie independent de om, de natura lui, de aspiratiile lui sau de faptele lui.

apropos de aceasta intrebare ("care e sensul vietii noastre") toata lumea isi pune intrebarea "care" insa nimeni de/aici nu vad sa se/ntrebe cui ii foloseste viata noastra, existenta noastra ? Indiferent de credinta voastra, de religia voastra, daca admiteti existenta unui Dumnezeu sau nu, o intrebare la fel de buna e "cui ii suntem noi folositori ?". daca vom descoperi raspunsul la aceasta intrebare, poate ca vom avea sanse sa descoperim si raspunsuri la alte intrebari ...eu unul nu cred ca viata ne/a fost data doar ca sa o traim asa, pur si simplu; ar fi mult prea banal, prea multa risipa de energie. e prea multa lume care traieste in inconstienta, nestiind de ce s/au nascut, de ce aleg sa mearga mai departe in fiecare zi cufundati intr/o lume plina de rautati si interese dictate de bani.

degeaba sunteti optimisti, degeaba "traiti momentul, clipa" in ideea ca viata este scurta; moartea este inevitabila, iar odata morti, nimic, absolut nimic nu va mai conta. nici faptele bune, nici faptele rele, nici realizarile, nici regretele, nimic (bine, stiu ca o sa fiu contrazis de persoanele credincioase, cele care tin la religie foarte mult, dar imi asum acest risc).

un posibil raspuns partial la aceasta intrebare poate fi acela ca noi trebuie sa traim fericiti, sa cautam si sa ne gasim fericirea in viata asta, insa adevarata fericire, aceea care dureaza toata viata, ori pana acum lumea si/a cautat fericirea in diverse lucruri (care tot de mana omului sunt create, deci nici vorba sa dureze o viata) sau idei de genul "dupa ce voi face un copil voi fi fericita", "dupa ce/mi voi gasi iubirea, jumatatea mea de suflet voi fi fericit(a)", etc. problema e ca odata ce efectul acestor iluzii dispare, inevitabil omul devine iar nefericit; o problema si mai mare e ca multi sunt incapabili sa/si dea seama de ce sunt cu adevarat nefericiti; dau vina unul pe celalalt, pe lucruri, dar niciodata pe ei insisi.

am spus raspuns partial fiindca nu trebuie sa ne multumeasca doar faptul ca suntem fericiti. adevarul trebuie cautat si trebuie gasit.

trebuie sa recunosc, spre nefericirea mea, ca nici eu nu stiu de ce traiesc. insa niciodata nu voi fi multumit de raspunsuri banale precum "traiesc pentru familia mea, pentru prietena mea, pentru un rasarit de soare, pentru bani" sau mai stiu eu ce idiotenii. nu vreau sa ma intelegeti gresit, nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar fiecare om are viata lui proprie si personala. nimeni nu traieste cu adevarat pentru nimeni si nimic altceva decat pentru el (asta nu inseamna, insa, ca este egoist !!!).

oricum ar fi este rau, pentru ca adevaratul scop in viata trebuia sa/l stim pana acum; el trebuia sa ne fi fost dat la nastere de catre creatorul nostru, fiindca numai el stie intregul adevar. daca acceptam ca trebuie sa ne cream noi propriul scop in viata este rau din 2 motive: 1. faptul ca nu avem nici un sens pana nu ne cream noi unul (logic, nu ?); 2. scopurile gasite de noi nu ne vor multumi niciodata. daca acceptam ideea de destin prestabilit iar e rau, fiindca atunci am fi niste simple marionete care functioneaza dupa un anumit program.

sper ca nu v/am plictisit prea rau cu ideile mele. eu va respect parerile voastre, dar consider ca sunt departe de a fi suficiente. oricum ar mai fi multe de discutat in privinta vietii ...

Iubirea nu cred ca are ce cauta in aceeasi propozitie cu banii...unele lucruri sunt efemere, altele nu

Cu totii suntem ignoranti...

[ignoranta poate fi definita prin confuzia dintre efemer si etern, impur si pur, nefericire si fericire, non-Sine si Sine.]

Cat despre bucuriile simple ale acestei lumi (cum ar fi a te bucura de natura, animale, oameni si tot ce-i frumos si bun pe aceasta lume, care este o arta in sine) ele nu trebuie sa fie un scop, dar nici nu inseamna ca trebuiesc ignorate.

Oricand poti sa parasesti aceasta lume si trebuie sa traiesti totul cat de frumos sti, oricand gata de plecare...sa traiesti viata fara sa te agati de ea.

Daca nu vedem noi sensul nu inseamna ca nu exista unul, de ce ar fi trebuit sa-l primim?Eu cred ca scopul vietii este sa invatam, adevarul sa devina ceva viu in noi, sa devenim adevarul...indiferent ce alegem, nu ne indeparteaza decat aparent de la acest scop.

Desi suntem diferiti, cu totii suntem oameni si cred ca ne indreptam spre aceeasi destinatie, numai ca fiecare are ritmul si motoda sa.

"cui ii foloseste viata noastra, existenta noastra ?"..noua ne foloseste

"moartea este inevitabila, iar odata morti, nimic, absolut nimic nu va mai conta. nici faptele bune, nici faptele rele, nici realizarile, nici regretele, nimic "..plecand de la o astfel de idee, nici sensul vietii nu mai conteaza atunci.

Toate conteaza, toate ne invata ceva, unii invata mai repede altii mai incet.

"noi trebuie sa traim fericiti, sa cautam si sa ne gasim fericirea in viata asta, insa adevarata fericire, aceea care dureaza toata viata"..fericirea inseamna pentru fiecare altceva...si poate fi la fel de iluzorie ca multe altele..toti cautam fericirea si poate ca aici zace si greseala, poate ca altceva trebuie cautat..cum ar fi adevarul

"e prea multa lume care traieste in inconstienta, nestiind de ce s/au nascut, de ce aleg sa mearga mai departe in fiecare zi cufundati intr/o lume plina de rautati si interese dictate de bani.", lucruri care se intampla tot din dorinta de a fi fericiti, adesea ajungem sa ne calcam in picioare, pentru ca fericirea unuia aduce nefericirea altuia.Este ceva perfect normal ca omul isi doreste fericirea, numai ea este cautata in lucruri efemere.Nu cred ca am venit aici sa fim fericiti(stiu, suna urat), dar putem dobandi Fericirea (si multe altele) prin aceasta lume

fandreea a scris:

Ne nastem cu scopul de a manifesta divinul din noi, traim pentru a gasi acest divin in noi si murim pentru ca nu reusim sa gasim si sa manifestam divinul din noi.

moartea nu este o pedeapsa, ci o transformare

TheDreamMaker a scris:

... tacerea din partea mea ar fi fost cea mai buna; cel putin viata m/a invatat pana acum ca ignoranta este o binecuvantare in multe cazuri ...

ignoranta sub orice forma este o tradare a noastra

Sensul vietii este gasirea identitatii propri....cea divina.

calea spre unificarea cu Spiritul Originar.

Fiecare om are un sens al vietii pe care il crede el, fiecare isi traieste viata asa cum considera el. Sensul vietii difera de la om la om.