Pai bine mai, de unde stii tu ca Dumnezeu traieste emotii si sentimente?
Poate la Dumnezeu, "prost" zis de mine, insemna destept! Ce, tu ai impresia ca neaparat ceea ce vezi in creier, este in mod absolut cert si afara (intr-o lume exterioara, de exemplu)?
Ok. o sa zici, domnule, atitudinea, el iti citeste "sufletul", limbajul atitudinal.
Si daca el ar fi perfect, nu crezi ca ar fi imposibil sa nu gasesca o solutie ce nu ar impica suferinta pentru mine, astfel incat sa ma aduca pe calea sa (cea buna)?
De ce pana si la Dumnezeu, binele si raul trebuie sa aiba valente omenesti? E si el vai de capul lui ca si mine (sau poate chiar ca si noi oamenii) ce permanent oscilam in melodrama bine/rau?


