Pippo a scris:Latura practica si reala in religie tine de minte.
Hai sa zicem ca asa este.
Da tu un exemplu PRACTIC religios si sa-l discutam.
Despre Dumnezeu in general
Început de dark_light, Mie 7 feb 2007 · 13.060 răspunsuri · 592.683 vizualizări
Pippo a scris:Nu e nimic ascuns in afirmatia asta. Dimpotriva. Asta este adevarul gol-golutz.
Dezvoltarea mintii reprezinta dezvoltarea spirituala. Dezvoltarea spirituala = dezvoltarea mintii (pe cele 3 planuri ale sale: 1) rational + 2) emotional + 3) volitiv)
Bun. Atunci permite-mi sa-ti pun o intrebare. Esti dispus sa numesti dezvoltare spirituala si pe cea care nu include credinta intr-o deitate, putere supranaturala, samd ci doar in vreo filozofie de viata complet divortata de teism ?
Editat Vin 6 ian 2012 01:00
AndreiRN a scris:Hai sa zicem ca asa este.
Da tu un exemplu PRACTIC religios si sa-l discutam.
Cauta-mi postarile. Am explicat o multime de lucruri practice.
Naeema a scris:Bun. Atunci permite-mi sa-ti pun o intrebare. Esti dispus sa numesti dezvoltare spirituala si pe cea care nu include credinta intr-o deitate, putere supranaturala, samd ci doar in vreo filozofie de viata complet divortata de teism ?
Pana la un punct este posibila dezvoltarea spirituala fara credinta in "deitate". Dincolo, nu. Dar punctul respectiv s-ar putea sa fie suficient pentru a genera credinta necesara pentru marele pas spre perceptia directa a lui Dumnezeu.
Desi, la un studiu sincer si corect, probabilitatatea existentei "deitatii" este covarsitoare, asa incat nu prea inclini sa negi o asemenea probabilitate. Desi nici nu o consideri ca pe un lucru cert.
Pe masura ce te apropii de certitudnine si intelegerea tot mai exacta, pe masura ce probabilitati se transforma in certituni, din ceea ce inteleg logic, la un moment dat probabilitatea cea mare (a existentei lui Dumnezeu) se transforma in certitudine si atunci se produce revelatia.
Insa de ultima parte cu revelatia nu sunt sigur, deoarece e doar intelegere logica a ceea ce e in zare, nu experienta directa.
Totusi, daca credinta ultimului prost (neintruit, ignorant) este destul de puternica, atunci poate face direct saltul la perceptia directa fara a trece intai prin etapele dezvoltarii gradate. Trece pe urma :) deoarece marea trecere este doar un nou inceput.
Pana una alta eu iti caut in coarne si tu ca un crestin bun fugi de orice dialog legat de ceva real si continui cu demagogia.
Este un comportament standard.
AndreiRN a scris:Pana una alta eu iti caut in coarne si tu ca un crestin bun fugi de orice dialog legat de ceva real si continui cu demagogia.
Este un comportament standard.
Sa fii sanatos atunci! Dragoste cu sila nu se poate, si nici cunoastere cu forta.
Mersi pt urare.
Gata cu serviciul pe azi.
Acasa.
Pippo a scris:Pana la un punct este posibila dezvoltarea spirituala fara credinta in "deitate". Dincolo, nu. Dar punctul respectiv s-ar putea sa fie suficient pentru a genera credinta necesara pentru marele pas spre perceptia directa a lui Dumnezeu.
Deci cu alte cuvinte nu. In opinia ta. Ce s-o mai lalaim atata ?
Mersi, atat vroiam sa stiu.
Nu sunt de acord cu tine, dar in fine, nu conteaza.
Editat Vin 6 ian 2012 01:36
Naeema a scris:Deci cu alte cuvinte nu. In opinia ta. Ce s-o mai lalaim atata ?
Mersi, atat vroiam sa stiu.
Nu sunt de acord cu tine, dar in fine, nu conteaza.
Nu esti de acord cu mine pt ca nu stii tehnic cum merge treaba, care este mecanismul. Dar nici nu se poate face lumina asupra subiectului in 2 cuvinte. Deoarece lumina asupra subiectului este lumina intelegerii sau macar intuirii functionarii propriei minti.
Cand explic direct cuiva care este la limita unui pas spre inteleger unele lucruri relevante pentru pasul respectiv, are stari de "s-a aprins beculetul". Chestii pe care le intelegi si-ti dai cu mana peste frunte si te minunezi. Este o transformare directa si treptata. Chiar daca ai citi intreaga explicatie tehnica dintr-o data, nu ai intelege mare lucru imediat. Intelegerea se face in timp, deoarece mintea se reorganizeaza si are nevoie de timp pt transformare.
De asta multe lucruri par seci si de neinteles in Biblie. Deoarece sunt prea corecte si prea departe de nivelul distorsionat si incomplet de intelegere al vietii pe care il are cititorul.
Naeema a scris:Deci cu alte cuvinte nu. In opinia ta. Ce s-o mai lalaim atata ?
Nu am spus nu. Am spus ca daca studiezi sincer fara prejudecati, probabilitatea existentei "divinitatii" devine tot mai mare. Destul de mare cat in final sa si crezi.
Pippo, eu ca si multi alti oameni nu simtim nevoia sa credem intr-o deitate. Nu e musai sa credem si de asemenea nu e musai ca daca nu credem suntem limitati mental, intelectual sau emotional. Cel putin eu nu ma consider o astfel de persoana limitata.
Iarta-ma dar sa-mi ceara mie cineva acum sa cred in vreun d-zeu este ca si cum mi-ar cere sa cred in Harry Potter.
Eu l-am luat asa ca la tribunal : cazul prezentat de stiinta si cazul prezentat de religie. Am citit si ascultat toate argumentele si dintr-o tabara si din alta, dupa care am ales in care tabara ma aflu dpdv a ceea ce cred. Religia a pierdut, si nu prin minoritate de "voturi"...prin absolut nici unul in favoarea ei.
Pippo a scris:Nu am spus nu. Am spus ca daca studiezi sincer fara prejudecati, probabilitatea existentei "divinitatii" devine tot mai mare. Destul de mare cat in final sa si crezi.
Dimpotriva, pentru mine adica o persoana care a crescut intr-un mediu extrem de religios, acest studiu personal a rezultat intr-o posibilitate de existenta a unui d-zeu din ce in ce mai mica, pana cand s-a stins de tot.
Eu am inceput in viata prin a primi educatie religioasa cu polonicul nu cu lingura, dupa care am continuat sa ma informez pe cont propriu si in final am ajuns sa nu cred. De ce ? Pentru ca argumentele aduse de religii nu m-au facut sa cred, ba din contra. Poate ca daca nu cautam sa aflu cat mai multe, sa pun intrebari incomode, sa implic logica, sa contrazic chestii lipsite de logica si ramaneam la stadiul de a accepta invatatura religioasa cu care am crescut, azi eram si eu o credincioasa precum sunt multe dintre persoanele din viata mea.
Editat Vin 6 ian 2012 02:11
Naeema a scris:Pippo, eu ca si multi alti oameni nu simtim nevoia sa credem intr-o deitate. Nu e musai sa credem si de asemenea nu e musai ca daca nu credem suntem limitati mental, intelectual sau emotional. Cel putin eu nu ma consider o astfel de persoana limitata.
Nici eu nu simt nevoia sa cred in vreo divinitate (desi simt uneori nevoia sa cred ca sunt un bebe in bratele cuiva care ma ocroteste si tot raul si toate grijile dispar ca prin farmec - sau in bratele infinitatii inteligente si omnipotente a universului in fatza caruia ma simt un graunte - dar poate multi au momente si senzatii si dorinta de retragere si liniste intr-o absoluta ocrotire, cel putin din cand in cand). In schimb simt nevoia sa caut adevarul despre existenta mea si a lumii. Este tot ceea ce ai nevoie sa simti pentru a urma o cale corecta.
Dar adevarul presupune sa accepti si sa integrezi in tine adevarul pe care il intelegi, oricare ar fi el. La gunoi cu prejudecatile.
Eu incerc sa fac ca in definitia de mai sus. In rest sunt la fel ca tine, nu cred in Dumnezeu (oricum cine crede este sfant, restul nu cred, doar au impresia, e credinta mai mult sau mai putin vaga - doar cu gura sau cu ideea, ei nu cred cu mentalul si cu emotionalul, asa cum ei cred de exemplu ca 1 este 1 si 2 este 2 - lucru de care ei nu se indoiesc).
Dar stii ca mi-ai aprins acum un beculet prin ceea ce ti-am explicat.
Editat Vin 6 ian 2012 02:14