Typhon a scris:Oricat de mici vor fi entatile alea, pana la urma un plan 2D tot va fi determinat de grosimea acestor chestii, stiu ca e impropriu spus, dar alt termen nu am. Ideea de baza e ca nu ai cum sa construiesti un plan 2D care sa fie scutit de acest lucru. Dar acest lucru nu-l face 3D. La fel cum un univers 1D inseamna de fapt o insiruire de aceste entitati minuscule.
Practic, ai nevoie de biti cand descrii materia. Si acei biti, cel putin pana in ziua de azi, ocupa un spatiu fizic. Nu poti creea un plan virtual 2D in universul asta plin cu materie.
O lumea 2D există, dar nu poate fi percepută decât cu "ochii raţiunii", iar de construit, nu se poate deoarece suntem "captivi" în lumea cu trei dimensiuni spaţiale.
nu vreau a scris:Oamenii de stiinta sunt in posesia a foarte putinor cunostinte si iau in deradere sau neaga vehement orice, ce ei nu pot explica, iar misticii la randul lor atribuie unor entitati, atribute asemanatoare omului, dar mult amplificate ca valoare. Fiecare dintre acestia e convins ca numai el are dreptate si ca celalalt e sortit ratacirii - aiureli, si in randul unora, si al altora.
E intersant de urmărit evoluţia de-a lungul vremurilor, a transferului de posesie asupra adevărului.
De-a lungul istoriei umanităţii, adevărul a aparţinut diferitelor categorii de oameni: în perioada Greciei antice, dacă cineva ar mers în piaţă, adică în agora, să cumpere ulei de măsline, sau alte mâncăruri, ar fi dat peste câte un om cum era Platon, Diogene, Plotin, Proclus, care, stând pe un bolovan sau pe un butoi răsturnat, vorbea lumii despre existenţă. Aceştia erau vestiţii filosofi greci ai antichităţii care, atunci deţineau adevărul.
În anul 313 A.D., împăratul roman Constantin, supranumit apoi şi cel Mare, dă vestitul Edict de la Milano, prin care creştinii din Imperiu aveau dreptul să-şi manifeste public credinţa, în acest fel, creştinismul devenind "legal". Prin această legiferare, clerul va putea sta la masă cu regii şi împăraţii, la început, că apoi, vor sta deasupra lor. De acum înainte, cei care vor deţine adevărul vor fi preoţii, care vor deveni şefi ai unor organizaţii suprastatale: biserica clericală. Tot ce vor spune ei, va fi adevărat, culminând cu organizarea Conciliul Vatican I, care a fost convocat de către Papa Pius al IX-lea în 29 Iunie 1868. La acest Conciliul, s-a decis infailibilitatea Papei, adică, Papa are întotdeauna dreptate.
Totuşi, în Octombrie 1517, se găseise cineva să scoată adevărul în afara bisericii, şi să-l redea maselor. Acesta a fost călugărul Martin Luther. Odată ajuns la cunoştinţa poporului de oameni, adevărul a început să schimbe societatea.
În secolul 18, adevărul începe să-şi schimbe iar "patronul". Acesta va deveni omul de ştiinţă, care, începând cu secolul 19 şi culminând cu al 20-lea, va deţine adevărul absolut. Ce va spune el, aia va fi.
Dar oare unde se va ajunge ? Observăm că în prezent, în această perioadă a "politically correctness", apare o nouă idee despre adevăr, anume că, nu-l deţine nimeni, sau mai bine zis, e mai bine dacă nu-l deţine nimeni, adică, "adevărul e undeva la mijloc", aşa cum auzim foarte des că se spune.
)