Început de dark_light, Mie 7 feb 2007 · 13.060 răspunsuri · 592.683 vizualizări
mica_curioasa a scris:Fara Dumnezeu, cred ca, vba cuiva de pe aici, ti-as zice vreo 2 de ar trebui sa faci terapie cateva luni. Asta era sensul...
Respectul fata de ceilalti nu tine de credinta, ci de caracterul omului!
SkaterGirl a scris:Cu totii avem nevoie sa credem in ceva superior.
Nu generaliza, nu toti au astfel de nevoi.
vanghelis007 a scris:-Esti prea orgolioasa ca sa crezi in Dumnezeu.-In ce te priveste pe tine Skater, tu dai definitia singuratatii si a fricii tale de singuratate.Ca sa afirmi ca esti singura desi in jurul tau este un numar de cateva miliarde de oameni, mi se pare totusi o exagerare.Cred de fapt ca ai vrut sa te exprimi altfel.
Posibil sa nu ma fi descurcat tocmai bine in a ma face inteleasa. 
Nu-mi iese intotdeauna. Poate ca mi-e frica si de singurate, gandul ca poate intr-o zi o sa raman singura nu ma face sa ma simt comfortabil si d-asta caut sa cred in existenta lui Dumnezeu. Dar nu numai. Degeaba sunt in jurul meu miliarde de oameni, daca nu exista acei cativa care, la greu, sa-ti puna mana pe umar si sa-ti spuna "o sa fie bine". Singuratatea, totodata, nu inseamna pentru mine numai "lipsa altora". Pur si simplu sunt anumite probleme pentru care nu vreau sa cer ajutorul altora, fie ca doar nu vreau, fie ca mi-e rusine, fie ca nu cred ca pot fi ajutata. Si-atunci cine ramane acolo pentru mine? Uneori sunt lucruri peste care credem ca nu putem trece decat cu ajutorul divin.
Apopii a scris:Respectul fata de ceilalti nu tine de credinta, ci de caracterul omului!Nu generaliza, nu toti au astfel de nevoi.
Imi cer scuze pentru generalizare. 
Editat Vin 18 dec 2009 11:33
SkaterGirl a scris:Poate ca mi-e frica si de singurate, gandul ca poate intr-o zi o sa raman singura nu ma face sa ma simt comfortabil si d-asta caut sa cred in existenta lui Dumnezeu.
Nevoia de siguranta este in fiecare dintre noi, la fel si nevoia de conexiune.
Intrebarea mea este totusi cauzata de nevoia de rationalitate.
Daca ar fi sa-ti spun ca eu cred in Mos Craciun pentru ca vreau sa sper ca in fiecare an este cineva care se gandeste la mine si care imi aduce cadouri, chiar daca poate nu l-am vazut niciodata si poate in ultima vreme nici nu a prea mai trecut pe la mine, ce ai crede tu despre mine? Imi imaginez ca ai vedea nevoile mele, ai vedea dorintele mele, dar... oare asta l-ar face pe Mos Craciun real?
SkaterGirl a scris:Imi cer scuze pentru generalizare.
Nu era necesar sa-ti ceri scuze, fiecare dintre noi ne spunem parerile, bune sau rele. Nimeni nu este perfect si nici nu are pareri care sa fie valabile in mod absolut.
Cavalerul_Jedi a scris:Imi imaginez ca ai vedea nevoile mele, ai vedea dorintele mele, dar... oare asta l-ar face pe Mos Craciun real?
Ar fi real doar pentru tine.
Cavalerul_Jedi a scris:Nevoia de siguranta este in fiecare dintre noi, la fel si nevoia de conexiune.Intrebarea mea este totusi cauzata de nevoia de rationalitate.
Daca ar fi sa-ti spun ca eu cred in Mos Craciun pentru ca vreau sa sper ca in fiecare an este cineva care se gandeste la mine si care imi aduce cadouri, chiar daca poate nu l-am vazut niciodata si poate in ultima vreme nici nu a prea mai trecut pe la mine, ce ai crede tu despre mine? Imi imaginez ca ai vedea nevoile mele, ai vedea dorintele mele, dar... oare asta l-ar face pe Mos Craciun real?
Deci, daca vreau sa cred in Dumnezeu, pentru ca simt nevoie de siguranta, gresesc? Ok, cred in El si pentru ca cineva trebuie sa fi creat lumea si toate minunile ei, dar faptul ca vreau sa stiu ca orice s-ar intampla, El este si va fi acolo pentru mine, este principalul motiv. Consider ca fiecare om care crede, are dreptul sa creada din propriile motive/nevoi. Unii oameni cred in Dumnezeu pentru ca asa scrie in Biblie sau pentru ca au vorbit cu El, nu conteaza. Se simt bine stiind ca cineva are grija de ei. Am nevoie de siguranta, bine. Nu deranjez pe nimeni crezand in Dumnezeu. Sincer, conteaza catusi de putin cat de real este Dumnezeu. E de ajuns sa crezi.
Ps: nici aerul nu-l vezi, dar totusi exista. 
Cavalerul_Jedi a scris:Care sunt motivele tale pentru care crezi in Dumnezeu? Pe ce iti bazezi aceasta credinta?
Credinţa mea, se bazează pe două principii: bunătatea lui Isus, fiul lui Dumnezeu, şi, matematica.
SkaterGirl a scris:Deci, daca vreau sa cred in Dumnezeu, pentru ca simt nevoie de siguranta, gresesc?
Cine sunt eu sa-ti spun ce sa crezi? Crezi ce vrei.
Tot ce am incercat sa fac este sa exprim o echivalenta.
SkaterGirl a scris:Nu deranjez pe nimeni crezand in Dumnezeu. Sincer, conteaza catusi de putin cat de real este Dumnezeu. E de ajuns sa crezi.Ps: nici aerul nu-l vezi, dar totusi exista.
Pe mine unul nu ma deranjezi daca crezi in Dumnezeu.
Legat de aer, aerul poate fi masurat, nu-l vezi dar sunt instrumente care sa detecteze caracteristici (Oxigen, dioxid de carbon, etc)
vanghelis007 a scris:-Esti prea orgolioasa ca sa crezi in Dumnezeu.Pentru ca ma intereseaza totusi modul cum gandesti, m-am dus pe pg.1:
" Singurul motiv valabil pentru mine, e acela ca AM NEVOIE SA CRED IN DUMNEZEU.
In afara de mine in cine ma mai pot increde pe lumea aceasta? In nimeni. De multe ori, chiar noi insine o dam in bara fata de sine, mai ales atunci cand facem presupuneri in ceea ce priveste anumite reactii ale noastre in conjuncturi viitoare. Nu putem cere mai mult altora.
Am nevoie sa cred in Dumnezeu pentru a putea purta un dialog sincer cu mine insami, fara riscul de a ma autoamagi, autoinsela... pe Dumnezeu nu-L poti insela, nu? Dar pe tine te poti insela.
Si am nevoie sa cred in Dumnezeu pentru a indura nedreptatile in speranta ca intr-o buna zi voi gasi linistea de care am atata nevoie.
Acesta e motivul meu..."
Nevoile nu sunt neaparat un act de credinta.Incearca sa faci deosebirea dintre credinta si motivele pe care le invoci.Un prieten pe care l-am intrebat la un moment dat de ce se inchina, mi-a raspuns:
"Si daca totusi exista?"
Dumnezeu nu trebuie iubit nici de nevoie, nici pentru ca ne indoim asupra existentei sau inexistentei sale, iar credinta devine o alternativa comoda prin care impacam capra si varza.
Orgolioasa sunt, chiar prea orgolioasa si tocmai de aceea, nevoia mare de Dumnezeu.
Ba da, credem tocmai fiindca avem nevoie, caci fara credinta nu suntem nimic. Eu una, fara credinta sunt doar o orgolioasa printre alte milioane.
Da, daca totusi exista? Desi sa te inchini din motivul asta e ridicol. Eu de fapt nici nu ma prea inchin, nu fiziceste. Atata timp cat nu exista un trup fizic, viu in fata caruia sa ma plec, nu ma plec. Dar ma plec sufleteste in fata a tot ce a creat Dumnezeu direct, nu prin om.
De ce trebuie iubit Dumnezeu? Din inertie? Dar ea exista in toti, nu? De ce unii ingropam asta si incepem sa acuzam si ne punem inaintea Lui ca sa avem un piedestal de pe care sa-I punem in spate greselile noastre?
lupini a scris:Credinţa mea, se bazează pe două principii: bunătatea lui Isus, fiul lui Dumnezeu, şi, matematica.
Apopii a scris:Respectul fata de ceilalti nu tine de credinta, ci de caracterul omului!
In lumea animala nu exista respect. Exista doar supravietuire.
Caracterul omului e dat de educatie, care educatie e doar o spoiala. In momentele extreme ramane doar ce e in sufletul tau, golit de caractere, de reguli, de socialisme...