-Esti prea orgolioasa ca sa crezi in Dumnezeu.
-In ce te priveste pe tine Skater, tu dai definitia singuratatii si a fricii tale de singuratate.Ca sa afirmi ca esti singura desi in jurul tau este un numar de cateva miliarde de oameni, mi se pare totusi o exagerare.Cred de fapt ca ai vrut sa te exprimi altfel.
Pentru ca ma intereseaza totusi modul cum gandesti, m-am dus pe pg.1:
" Singurul motiv valabil pentru mine, e acela ca AM NEVOIE SA CRED IN DUMNEZEU.
In afara de mine in cine ma mai pot increde pe lumea aceasta? In nimeni. De multe ori, chiar noi insine o dam in bara fata de sine, mai ales atunci cand facem presupuneri in ceea ce priveste anumite reactii ale noastre in conjuncturi viitoare. Nu putem cere mai mult altora.
Am nevoie sa cred in Dumnezeu pentru a putea purta un dialog sincer cu mine insami, fara riscul de a ma autoamagi, autoinsela... pe Dumnezeu nu-L poti insela, nu? Dar pe tine te poti insela.
Si am nevoie sa cred in Dumnezeu pentru a indura nedreptatile in speranta ca intr-o buna zi voi gasi linistea de care am atata nevoie.
Acesta e motivul meu..."
Nevoile nu sunt neaparat un act de credinta.Incearca sa faci deosebirea dintre credinta si motivele pe care le invoci.Un prieten pe care l-am intrebat la un moment dat de ce se inchina, mi-a raspuns:
"Si daca totusi exista?"
Dumnezeu nu trebuie iubit nici de nevoie, nici pentru ca ne indoim asupra existentei sau inexistentei sale, iar credinta devine o alternativa comoda prin care impacam capra si varza.