Despre Dumnezeu in general

Cavalerul_Jedi a scris:

Nu mai cred, nu mai am motive sa cred.

da si eu zic la fel day by day, cu toat furia si convingerea mea.

si nu reusesc sa-L alung defel.

Jedi, cine ti-a cerut sa crrezi? tu esti doar un om, o furnica mititica in marele ocean al omenirii. atata de monstruos Il vezi tu pe Dumnezeu incat sa-ti pretinda ceva de la tine, doar o furnica mica?

lasa-L pe El sa creada in tine, sa te caute, daca El te vrea, tu oricum n-ai unde sa fugi de El. au incercat si altii si n-au reusit.

daca citesti cartea Iona, ai sa razi cu lacrimi de el. crede-ma.

ce sa-I oferi tu lui Dumnezeu? lasa-L pe El sa ti Se ofere. daca vrea. da nu vrea. ca nu crezi. 8) 8)

Cavalerul_Jedi a scris:

Persoane de genul asta gasesti in foarte multe romane si totusi nu crezi in ele ca fiind reale.

Imi pare rau ca ai ajuns sa-ti vezi existenta asa.

in romane gasesc numai franturi de imperfectiuni. n-am nevoie de asa ceva.

Jedi, daca tu visezi ca esti altceva decat un mic fir de ce vrei tu, sincer si fara sa te jignesc, dar....te compatimesc.

trebuie sa fii absolut inconstient sa-ti faci iluzii ca ai vreo valoare prin tine insuti, adica tot ceea ce esti esti rezultatul propriei tale valori, minunatii etc. really sori.

Dida_James a scris:

Jedi, daca tu visezi ca esti altceva decat un mic fir de ce vrei tu, sincer si fara sa te jignesc, dar....te compatimesc.

trebuie sa fii absolut inconstient sa-ti faci iluzii ca ai vreo valoare prin tine insuti, adica tot ceea ce esti esti rezultatul propriei tale valori, minunatii etc. really sori.

Eu cred ca toata viata are valoare. Cat despre jignire... nu ma poti jigni daca eu nu-ti dau voie.

Despre inconstienta ce sa zic.... incerc sa devin pe cat de constient pot de ce se petrece atat in exteriorul meu cat si in interiorul meu.

Cautarea motivelor pentru care altii cred in Dumnezeu, a motivelor obiective, face parte dintr-un proces de a-mi intelege propria minte. Mi-am data seama ca nu mai am nici un motiv sa cred. Nici unul.

ok. ti-a pus cineva pistolu la cap sa crezi in cineva anume, intr-un anumit fel?

afecteaza pe cineva faptul ca tu nu mai crezi in El? sau tu esti singurul in masura sa spui in ce sau cine credeai pana acum.

insasi topicu asta mie una imi spune ca vrei argumente. nu le mai cauta. chestia cu credinta e o mare aberatie, Jedi.

uite, eu n-am nevoie de credinta ta ca sa exist.

pisicile mele n-au nevoie de credinta mea ca sa fie in asa hal de minunate.

stelele de pe cer n-au nevoie de credinta nimanui sa-mi lumineze noptile

de crezi tu ca Dumnezeul cerurilor si al pamantului si al universului intreg ar avea nevoie de un dram de credinta de la tine? concret, ce sa faca cu ea?

Cred in Dumnezeu pt. ca imi da acea stare de liniste interioara, de siguranta si de optimism si ca El reprezinta perfectiunea intr-o lume atat de imperfecta...

Dida_James a scris:

de crezi tu ca Dumnezeul cerurilor si al pamantului si al universului intreg ar avea nevoie de un dram de credinta de la tine? concret, ce sa faca cu ea?

Motivul pentru care am facut topicul acesta este ca as vrea sa vad modul in care isi sustin altii credinta, motivele din spatele credintei lor in Dumnezeu, modul in care gandesc.

Cand incepi sa-ti justifici credinta cu rationamente plasmuite de minte nu faci decat sa te scufunzi intr-o adanca iluzie. Cand crezi in ceva, crezi pur si simplu pentru ca asta simti, este o altfel de simtire ...este un sentiment aflat dincolo de minte. Mintea nu poate crede in nimic, deoarece ar trebui sa fie un instrument al spiritului ci nu spiritul instrumentul mintii.

Ma a scris:

Cred in Dumnezeu pt. ca imi da acea stare de liniste interioara, de siguranta si de optimism si ca El reprezinta perfectiunea intr-o lume atat de imperfecta...

Este foarte frumos ce spui dar credinta ta se bazeaza pe premiza ca exista Dumnezeu si ca exista raiul. Este echivalent cu a spune "cred pentru ca eu cred". Corecteaza-ma daca gresesc.

n-ai raspuns la intrebarea mea: ce sa faca Dumnezeu cu credinta ta?

ce este CREDINTA?

deci imi confirmi ca tu cauti argumente pentru anume convingeri sau cauti ceva plauzibil cu care tu sa fii de acord, sa-ti placa si sa-ti insusesti ....sub denumirea de credinta.

ce-ar fi sa lasi toate parerile noastre deoparte si sa fii tu insuti? sa-I urli in fata, sau in fine, sa I te adresezi direct, cu tot ce te doare, cu nervii, cu furiile, cu intrebarile, cu necredinta ta PERSONALA?

ai facut asa ceva vreodata? ai avut asemenea curaj sa te iei de piept cu Doamne Doamne si sa-I ceri socoteala?

Kether a scris:

Cand crezi in ceva, crezi pur si simplu pentru ca asta simti, este o altfel de simtire ...este un sentiment aflat dincolo de minte.

Imi imaginez ca aici te referi la o perceptie intuitiva. Crezi pentru ca intuitia iti spune ca e corect. Dar intuitia adesea greseste.

Dida_James a scris:

n-ai raspuns la intrebarea mea: ce sa faca Dumnezeu cu credinta ta?

Nu am raspuns pentru ca intrebarea ta nu are sens. Am spus mai devreme ca nu cred in Dumnezeu. Ca sa raspund la intrebarea ta ar trebui sa cred. Nu?

Dida_James a scris:

deci imi confirmi ca tu cauti argumente pentru anume convingeri sau cauti ceva plauzibil cu care tu sa fii de acord, sa-ti placa si sa-ti insusesti ....sub denumirea de credinta.

Nu incerc sa-mi insusesc "credinta", sunt doar curios cum privesc alte persoane acesta problema. Incerc sa inteleg mai multe moduri de a privi lucrurile.

Inteleg ca ai crezut vreodata dar acum nu mai crezi. Intrebarea e cand ai crezut...de ce ai crezut? Si acum de ce nu mai crezi, ce s-a schimbat?