Religia in toate manifestarile ei - binecuvantare, blestem, manipulare, etc

cioanas a scris:

Cea mai buna religie pentru unii, ar fi sa poata sa traiasca cum vor si sa faca ce vor. Adica sa nu mai fie nimeni sa le spuna ca sunt pacatosi,sa bea,sa se prostitueze,sa ia droguri,sa faca sex intre persoane de acelasi sex,sa avorteze cand vor ectc.

Asta se intampla si acum, iar cei care nu respecta morala - culmea! - sunt cei care se declara cei mai religiosi. Ipocrizia a ajuns sa ne inconjoare cu mirosul ei ca si cand am trai intr-o cherhana fara ventilatie.

Religia este o amenintare pentru mintea omului. Ii sadeste prejudecati si nu-l lasa sa se elibereze de constrangerile societatii religioase. Ce speranta mai e pentru viitorul omenirii cand majoritatea prefera sa se izoleze de realitate si sa accepte promisiunile desarte ale unei religii?

Dar cand esti suficient de puternic - daca nu te-a "indobitocit" (cum ii place lui Soimos sa spuna) religia de mic - iti eliberezi mintea de toate aberatiile intalnite si ai capacitatea de a percepe realitatea mult mai aproape de adevar. Iar evolutia in plan mental are efecte benefice asupra actiunilor materiale. Atunci cand constientizezi importanta actiunilor tale nu poti face rau intentionat. Iar comportamentul moral derivat din convingeri, nu din constrangeri are cele mai mici sanse de pervertire.

Fr0z3nasic3 a scris:

Asta se intampla si acum, iar cei care nu respecta morala - culmea! - sunt cei care se declara cei mai religiosi. Ipocrizia a ajuns sa ne inconjoare cu mirosul ei ca si cand am trai intr-o cherhana fara ventilatie.

Religia este o amenintare pentru mintea omului. Ii sadeste prejudecati si nu-l lasa sa se elibereze de constrangerile societatii religioase. Ce speranta mai e pentru viitorul omenirii cand majoritatea prefera sa se izoleze de realitate si sa accepte promisiunile desarte ale unei religii?...

Ai dreptate in tot ceea ce ai zis. Masca ipocriziei se intalneste cel mai des la persoanele "credincioase". Scutul religiei pare sa le dea dreptul sa arunce cu piatra in cei care impartasesc cultul altei religii sau nu imbratiseaza nici un cult. Libertatea de a-ti alege confesiunea nu te face un pacatos asa cum majoritatea se grabesc sa judece. Si culmea, tocmai cei care ar trebui sa intorca si celalalt obraz, dupa invataturile crestine, sunt cei mai aprigi judecatori ai semenilor lor. Curat crestinism, nu am ce zice...

ellen a scris:

Ai dreptate in tot ceea ce ai zis. Masca ipocriziei se intalneste cel mai des la persoanele "credincioase". Scutul religiei pare sa le dea dreptul sa arunce cu piatra in cei care impartasesc cultul altei religii sau nu imbratiseaza nici un cult. Libertatea de a-ti alege confesiunea nu te face un pacatos asa cum majoritatea se grabesc sa judece. Si culmea, tocmai cei care ar trebui sa intorca si celalalt obraz, dupa invataturile crestine, sunt cei mai aprigi judecatori ai semenilor lor. Curat crestinism, nu am ce zice...

Cica scrie in Biblie ca ai voie sa-i judeci pe ceilalti.

on: religia este o amenintare la insasi adresa liberului-arbitru atat de des invocat de religiosi.

Silentia lunae a scris:

on: religia este o amenintare la insasi adresa liberului-arbitru atat de des invocat de religiosi.

Nu vad cum ai putea avea liber arbitru cand cica d-zeu iti "ghideaza" cu bune intentii evolutia si colac peste pupaza iti mai si hotaraste destinul...de la care nu te poti abate

ellen a scris:

Nu vad cum ai putea avea liber arbitru cand cica d-zeu iti "ghideaza" cu bune intentii evolutia si colac peste pupaza iti mai si hotaraste destinul...de la care nu te poti abate

Iegzact! Dar toate astea le sustine religia si nu vreun zeu, ca pe ala nu l-a auzit nimeni vorbind. Iar cei care au sustinut ca l-au auzit au fost deja diagnosticati. Amenintari pe toata linia, frate! :D

Fr0z3nasic3 a scris:

Asta se intampla si acum, iar cei care nu respecta morala - culmea! - sunt cei care se declara cei mai religiosi. Ipocrizia a ajuns sa ne inconjoare cu mirosul ei ca si cand am trai intr-o cherhana fara ventilatie.

Religia este o amenintare pentru mintea omului. Ii sadeste prejudecati si nu-l lasa sa se elibereze de constrangerile societatii religioase. Ce speranta mai e pentru viitorul omenirii cand majoritatea prefera sa se izoleze de realitate si sa accepte promisiunile desarte ale unei religii?

Dar cand esti suficient de puternic - daca nu te-a "indobitocit" (cum ii place lui Soimos sa spuna) religia de mic - iti eliberezi mintea de toate aberatiile intalnite si ai capacitatea de a percepe realitatea mult mai aproape de adevar. Iar evolutia in plan mental are efecte benefice asupra actiunilor materiale. Atunci cand constientizezi importanta actiunilor tale nu poti face rau intentionat. Iar comportamentul moral derivat din convingeri, nu din constrangeri are cele mai mici sanse de pervertire.

Ai facut tu un sondaj si rezultatele arata ca religiosii sunt cei care nu respecta morala? Nu cred. Deci nu ai argumente.

A crede in Dumnezeu nu inseamna sa te izolezi de realitate, ba din contra, credinta te ajuta sa vezi realitatea mai bine, sa o vezi nu numai cu ochii ci si cu sufletul.

Daca nu ai Dumnezeu nu poti discerne binele de rau asa ca degeaba constientizezi importanta actiunilor tale. Fara Dumnezeu, tatal isi va viola fiica crezand ca ii face unh bine, ca actul sexual produce placere, si cum tatal vrea binele copilei lui, o satisface el.

Fr0z3nasic3 a scris:

Te rog sa nu incerci denigrarea expunerii cuiva prin atac la persoana!

Iar generalizarea "in biserica nu exista babe care cersesc" e complet inacceptabila din moment ce exista multe exceptii de la aceasta regula. Era suficient sa spui ca nu crezi pentru ca nu ai vazut. Asta nu inseamna ca nu exista.

Poate ar trebui sa vedem dincolo de comicul situatiei. Personal nu simt decat dezgust la ideea oamenilor cu mai multe fetze, care se prefac a uita gandurile/cuvintele urate despre tine cat timp sesizeaza posibilitatea obtinerii unor avantaje. Si asta am vazut din exemplul lui Andre_Dicovici, ca nici el nu suporta falsitatea, ipocrizia si prejudecatile. Iar acestea apar indiferent de religie, insa se dezvolta mai rapid la adapostul unei "perdele mantuitoare".

numai pe acest forum daca e sa ne uitam, observam ca toti, dar absolut toti, si credinciosi si atei si hulitori ai lui Dumnezeu dau dovada de falsitate, ipocrizie si prejudecati, deci nu are nici o legatura cu "perdeaua mantuitoare". Este vorba de natura umana, de firea omului, de educatie, de toleranta la frustrare etc...nimic religios.

ellen a scris:

Nu vad cum ai putea avea liber arbitru cand cica d-zeu iti "ghideaza" cu bune intentii evolutia si colac peste pupaza iti mai si hotaraste destinul...de la care nu te poti abate

Ai liber arbitru cand hotarasti daca crezi sau nu in Dumnezeu. Decizi singur cand intri in joc, insa odata intrat ai obligatia sa respecti regulile. Si ai liber arbitru si pentru a decide cand iesi din joc. Mie mi se pare corect asa.

kriemhild a scris:

Daca nu ai Dumnezeu nu poti discerne binele de rau asa ca degeaba constientizezi importanta actiunilor tale.

Ti se pare. Nu toata lumea are nevoie de o instanta superioara, de un zeu, in fata caruia sa simta frica. Despre asta e vorba, de frica.. Exista si oameni morali care raspund in fata propriei constiinte. Nu toti se nasc cu apetit de infractori care se abtin de la a face rau de frica unui personaj amenintator pana la saturatie cu pedepse vesnice.

kriemhild a scris:

Si totusi, apari aici, desfiintezi crestinismul, vorbesti despre religia cea buna, dar nu spui care este ea, cu toate ca mai multi participanti la discutie te invita sa o faci. Ce sa cred? Ca nu exista? Ca nu ai argumente?

Chiar si cand argumentez unii se prefac ca nu inteleg. Degeaba constientizezi un lucru daca nu esti si in stare sa il recunosti....

Pentru Darkbringer,

Ce ai impotriva unei astfel de Surse sau unei astfel de energii ? Probabil ca o energie negativa care este in tine si cu care te hranesti, doreste anihilarea unei astfel de energii pozitive. Deci sa inteleg ca noi avem doua religii diferite, una doreste binele omului si alta doreste anihilarea acestui bine. Cred ca atunci ar trebui sa mergem si sa cercetam sursa, probabil ca un este Adevarata si alta falsa!

Noi crestinii credem ca sunt doar doua surse in Univers : Dumnezeu si diavolul! Cine se hraneste din Dumnezeu, face faptele Lui! Cine se hraneste din diavolul face faptele lui. Poate ca de aceea unele religii sunt o amenintare,pentru ca sursa lor de energie este diavolul!

Sursa asta de energie este prost canalizata si am mai spus-o, nu este indreptata spre frumusetea vietuu. Religia a avut dintotdeauna o atitudine incosstienta de ostilitate fata de viata. Adevarata religie trebuie sa demonstreze ca viata este plina de bucurii placute ochiului lui d-zeu, ca o cunoastere fara actiune este lipsita de sens. Toti oamenii trebuie sa intealeaga ca provaduirea religiei prin reguli si precepte rigide este in cel mai bun caz o sarlatanie. Voi va rezumati la d-zeu si diavol de parca scopul este sa impusti personajul negativ cum se intampla adesea prin filme. Sariti deja la etapa de d-zeu vs diavol neglijand total drumul deloc scurt care duce pana acolo. Aveti impresia ca, pentru a ajunge extrem de bun in ceva, gata bati din palme sau faci 2-3 rugaciuni si ajungi campion? Nu puteti ajunge la capatul unui drum fara etapele intermediare.....

Bun proverbul romanesc: "spune-mi cu cine te insotesti, ca sa-ti spun cine esti!"

Cand vezi ca ai aceeasi parere ca majoritatea ai face bine sa mai reflectezi odata.....

De fapt numele tradus al tau "Darkbringer" ne spune multe si probabil ca te caracterizeaza. Nu-i nimic, Lumina lumii inca te iubeste si te asteapta cu bratele deschise,vrea sa fie Sursa ta

Aparentele insala ...decat "lumina" voastra mai bine intunericul........

Silentia lunae a scris:

Ti se pare. Nu toata lumea are nevoie de o instanta superioara, de un zeu, in fata caruia sa simta frica. Despre asta e vorba, de frica.. Exista si oameni morali care raspund in fata propriei constiinte. Nu toti se nasc cu apetit de infractori care se abtin de la a face rau de frica unui personaj amenintator pana la saturatie cu pedepse vesnice.

Te inseli daca crezi ca un credincios simte frica fata de Dumnezeu. Probabil ca ai auzit si tu de frica de Dumnezeu si ai luat-o ca atare. In afara de faptul ca frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii, ea (frica) este de fapt iubire. Daca crestinul nu face anumite lucruri, nu le face din iubire, nu de frica.

Stiai ca bebelusul si copilul mic isi iubeste mama atat de mult si neconditionat incat orice comportament al mamei devine acceptabil in ochii copilului. Copilul nu face anumite lucruri nu de frica, pentru ca fiind acceptabil tot ce vine din partea mamei nu are de ce sa-i fie frica. Nu face pentru ca traieste intr-o relatie de iubire neconditionata si ajunge sa integreze anumite norme, reguli...in baza unei relatii de iubire. Asa e si cu Dumnezeu.

Si cu oamenii care raspund in fata propriei constiinte...ma lasi? Arata-mi unul, macar unul.

DarkBringer a scris:

Sursa asta de energie este prost canalizata si am mai spus-o, nu este indreptata spre frumusetea vietuu. Religia a avut dintotdeauna o atitudine incosstienta de ostilitate fata de viata. Adevarata religie trebuie sa demonstreze ca viata este plina de bucurii placute ochiului lui d-zeu, ca o cunoastere fara actiune este lipsita de sens. Toti oamenii trebuie sa intealeaga ca provaduirea religiei prin reguli si precepte rigide este in cel mai bun caz o sarlatanie. Voi va rezumati la d-zeu si diavol de parca scopul este sa impusti personajul negativ cum se intampla adesea prin filme. Sariti deja la etapa de d-zeu vs diavol neglijand total drumul deloc scurt care duce pana acolo. Aveti impresia ca, pentru a ajunge extrem de bun in ceva, gata bati din palme sau faci 2-3 rugaciuni si ajungi campion? Nu puteti ajunge la capatul unui drum fara etapele intermediare.....

Ostilitatea fata de viata a religiei re manifesta prin interzicerea avortului, prin propavaduirea casatoriei cu scopul de a da nastere la prunci, in timp ce stiinta isi arata dragostea pentru viata prin distrugerea planetei, prin creearea de mii de contraceptive, prezervative, aparate de facut avorturi cat mai nedureroase....

Propavaduirea religiei prin reguli si percepte este o sarlatanie...si atunci ce sa facem, sa traim fara reguli, adica haos? Este aberant, suntem fiinte sociale, deci avem nevoie de reguli, de ierarhii etc. Nu ne ramane decat sa ne alegem fiecare Seful si sa respectam regulile jocului.

Nu e nici o sarlatanie.

kriemhild a scris:

Te inseli daca crezi ca un credincios simte frica fata de Dumnezeu. Probabil ca ai auzit si tu de frica de Dumnezeu si ai luat-o ca atare. In afara de faptul ca frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii, ea (frica) este de fapt iubire. Daca crestinul nu face anumite lucruri, nu le face din iubire, nu de frica.

Stiai ca bebelusul si copilul mic isi iubeste mama atat de mult si neconditionat incat orice comportament al mamei devine acceptabil in ochii copilului. Copilul nu face anumite lucruri nu de frica, pentru ca fiind acceptabil tot ce vine din partea mamei nu are de ce sa-i fie frica. Nu face pentru ca traieste intr-o relatie de iubire neconditionata si ajunge sa integreze anumite norme, reguli...in baza unei relatii de iubire. Asa e si cu Dumnezeu.

Si cu oamenii care raspund in fata propriei constiinte...ma lasi? Arata-mi unul, macar unul.

No, bun! Fii atenta! copilul accepta neconditionat tot ceea ce vine din partea mamei fiindca nu are discernamant si nu pentru ca nu simte frica. Acuma sper ca nu vrei sa spui prin acesta analogie ca nici religiosul nu are discernamant...

Cat despre oamenii care raspund in fata propriei constiinte pot sa-ti spun ca mie mi s-a intamplat sa fiu martora la o scena din piata in care o doamna care statea la rand in fata mea si-a uitat portofelul pe tejgheaua unui vanzator de fructe. L-am vazut insa abia dupa ce doamna se indepartase si era pe punctul sa se piarda in multime. I-am spus rapid vanzatorului despre ce e vorba si am luat portofelul, am alergat pe urmele doamnei, am gasit-o dupa cateva minute de cautari si i-am inmanat portofelul. Asa mi-a spus mie constiinta. Oare trebuia sa fiu credicioasa ca s-o fac ?