Fluffycat a scris:Cat de violenta a fost inchizitia, la fel de violent a fost si iluminismul si explozia in toate artele.
Cum zice si Enki, comparandu-le pe cele doua, mai multe puncte pozitive are catolicismul decat shitul de ortodoxism. E chiar asa de greu de recunoscut intunericul in care ne tine cu forta blestemata asta de religie?
Intre ortodoxism si catolicism eu trasez semnul egal. Ba chiar as spune ca religia catolica e mult mai periculoasa, caci printr-un fideism contemporan doreste puterea suprema in stat. Fideismul contemporan incearca aceeasi tactica de renuntare la religiunea vetusta si de inlocuire a ei cu o religiune rafinata, tactica ce urmareste evident, sa faca mai solida temelia religiunii. Fideismul are pretentia de a pune in acord continutul scripturii cu adevarurile de necontestat ale stiintei, recurgand si azi la interpretarea alegorica a afirmatiilor biblice. Din aceasta cauza, intocmai ca pe timpul feudalismului, fideistii contemporani lupta contra stiintei cautand sa o subordoneze teologiei. Fiind siliti sa cedeze in fatza adevarurilor incontestabile descoperite de stiinta, fideistii afirma si acum ca biblia trebuie interpretata simbolic, ca ( spre exemplu ) zilele facerii lumii care corespund erelor etc.
Vaticanul, in diferitele sale enciclici, afirma ca biserica e "bucuroasa" de progresul stiintei, ca stiinta nu poate descoperi adevaruri care sa fie contrare scripturii, ca dimpotriva fiecare adevar nou ar fi o confirmare a scripturii. Fideistilor nu le displace sa se declare uneori chiar "adepti" ai stiintei, dar numai in masura in care e vorba de exactitati naturale : in ce priveste insa, conceptia generala asupra lumii pe care o implica stiinta si care nu poate fi decat substantiala, neotomistii, neopozitivistii si toti fideistii contemporani sunt in acord ca aceasta n-ar fi de competinta stiintei, ci a teologiei. Stiinta nu are ( dupa ei ) decat sa descopere legile naturii - legi pe care dumnezeu le-ar fi dat cand a creat lumea - si, pe baza acestor descoperiri, sa perfectioneze tehnica. Cu alte cuvinte, dupa fideistii contemporani, ca si dupa premergatorii lor, stiinta ar trebui sa se margineasca la a descoperi cum se desfasoara legile naturii, caci n-ar avea competinta sa raspunda la intrebarea : de ce se petrec lucrurile asa si nu altfel. La aceasta intrebare ( dupa ei ) poate raspunde doar teologia. Delimitarea sferelor de competinta intre stiinta si teologie, este un principiu de baza al fideismului contemporan : stiinta sa studieze natura, substanta - teologia sa rezolve problemele explicarii lumii, a "sufletului" si sa arate care sunt idealurile si aspiratiile omenirii.
In aceste limite, nu pot exista pentru fideisti, contradictii intre stiinta si religie.
Fideistii din epoca noastra, sprijinitori ai clericalismului si imperialismului, au ajuns sa faca afirmatii ilogice si de-a dreptul irationale. Astfel, in asa numitele "relatii de nedeterminare" ei vad un capriciu al divinitatii. Unii dimpotriva, vad in determinism liberul arbitru al lui dumnezeu; altii gasesc "logic" sa se postuleze crearea lumii din nimic prin actul liber al vointei divine, iar altii gasesc ca tehnica este trimisul lui dumnezeu care desavarseste actul creatiei.
Daca astfel de oameni pot recurge la astfel de conceptii retrograde sub influenta filosofiei disperarii cu care este alimentata lumea capitalista aflata in agonie, nu e de mirare ca indoctrinatii cauta sa-i marginalizeze pe liberi-cugetatori, pentru a satisface "cuvantul domnului".
Dar stiinta si religia e imposibil sa coexiste, caci oamenii de stiinta lipsiti de prejudicii sustin indubitabil inexistenta spiritului.
Astfel, e necesara secarea izvorului social care alimenteaza aceste prejudicii - exploatarea omului de catre om, mizeria si nesiguranta maselor muncitoare inerente societatii impartite in clase antagoniste.