delia delia a scris:Hei, hei!
Ma "bag" si eu .... ca tot omu'
1. Nu toti am fost jucarii in mana parintilor nostri;
2. Si chiar, ipotetic vorbind, ca am fi fost asa, eu consider ca ar trebui sa le multumim ca ne-au dat viata; ca am putut sa ne bucuram de minunatia aceasta numita VIATA;
3. Nu ne-au aruncat niciunde, ei si-au facut datoria (vorbesc de parinti ce si-au indeplinit obligatia de parinte, nu de cei care abandoneaza copii) - restul depinde de noi ce avem sa devenim! pe ce carari vor umbla pasii nostri!;
4. Daca sunt multmita de ceea ce am facut? DA - sunt multumita! si le multumesc parintilor mei ca mi-au dat viata.;
5. Ca nu am curaj sa fac copii - e cu totul alta poveste (poate pe un alt topic)
:D 
Astea sunt cateva exceptii ca peste tot. Dar ce ne facem cu toti acei copiii care sunt facuti just for fun si care nu au avut parte de ce ai spus mai sus? Prea multi copiii sunt aruncati in jungla (denumita eufemistic societate de unele capete patrate).
Nu cred ca are o problema cu munca...are dreptate...se refera la faptul ca oamenii fac copii din motive egoiste si nu gandesc mai departe de propria fericire. Insa cei mai multi oameni cauta fericirea, placerea...e in natura omului...rareori gasesti pe cineva care sa judece lucrurile la rece. In ziua de azi, exista multi parinti care inca mai cred ca un copil trebuie batut ca sa inteleaga, trebuie tinut "din scurt" si tin neaparat sa-i controleze. De fapt, ma ingrozesc cand vad pe strada tot felul de bunicute care-si plesnesc nepoteii peste fund pentru ca au cazut si tot felul de mame care spun: "Nu face cutare lucru ca iei bataita"...oameni buni, nu asa se face educatie! Trebuie sa-ti inveti copilul ce-i aia MORALITATE, nu sa-l terorizezi...pentru ca atunci cand va ajunge mare, "de capul lui"...va face fix opusul a ceea ce tu l-ai invatat, prin bataie si alte corectii. Un om care are de gand sa faca un copil trebuie sa se gandeasca si la fericirea odraslei, nu doar la faptul ca va avea un sprijin la batranete si alte chestii egoiste. Cand ai un copil trebuie sa faci tot ce poti pentru el. In plus, nu-ti iubesti copilul pentru ca e "copilul tau" si ai obligatia de a-i asigura adapost, mancare, imbracaminte, jucarii. Gradele de rudenie nu au nicio relevanta. Il iubesti pentru ca un copil este o minune careia i-ai dat viata, este prietenul tau cel mai bun (asta in cazul in care ai gandit inainte de a-l concepe. Daca nu, ai toate sansele ca acel copil sa devina cel mai mare dusman al tau). Eu personal, nu-i inteleg pe acei parinti care-si bat copilul cu furtunul si sustin ca il iubesc, si nici pe acei copii care isi iubesc parintii cu toate mizeriile si suferinta pe care acestia le-au "oferit". Cum spunea si ajutatiorfanii...un copil este o responsabilitate, pe care daca nu esti in stare sa ti-o asumi sau esti labil psihic, sarac lipit pamantului si nu ai cu ce sa-l cresti...mai bine nu-l faci.
Asta este una dintre cele mai importante si mai grave problema la romani: educatia. Cum spuneai si tu, vezi pe strada oameni de toate varstele care trag de copiii si le vorbesc de parca ar avea animale nu copiii. Acum 2 zile am vazut un parinte care isi tragea copilul de mana si ii vorbea de parca i se aratase o fantoma, parca il apucase frenezia , pentru simplul fapt ca se dusese 3 metri mai la stanga sa isi bage mainile in iarba. Asta este doar un caz din zecile pe care le poti vedea in fiecare zi pe strada. Unor asemenea oameni le-ar trebui interzis sa aiba copiii. Si cand ii mai vezi imbracati la 4 ace, vorbind cat mai elevat si incercand sa se impuna prin "prestanta" ti se intoarce stomacul pe dos. Ipocritii perfecti. Metehnele comunismului si-au lasat amprenta iremediabil pe psihicul generatiilor batrane. Ei fac ce stiu, fara sa gandeasca. Asta va m'ai afecta cateva generatii de acum incolo.....