Început de robertzica, Dum 13 feb 2005 · 53 răspunsuri · 22.865 vizualizări · închis
Eu cred ca nu se coreleaza bine treburile.
Voi va maturizati prea repede si parintii va cred inca copii!
De altfel nu trebuie sa va invinovatiti parintii caci ei sunt singurii care va iubesc neconditionat.
Le este mereu teama sa nu vi se intample ceva rau si doresc ce este mai bun pentru voi.
Nu aveti voie sa-i jigniti caci va va parea rau intr-o zi cand nu vor mai fi.
Iar cand veti fi si voi parinti veti proceda la fel, va garantez!
Eu sunt parinte si inteleg grija exagerata a parintilor, sunt mai posesiva si, daca li s-ar intampla ceva copiilor, as innebuni. Problema parintilor e ca de la o varsta ar trebui sa lase copiilor libertatea de a invata din propriile greseli, asa maturizarea va fi sanatoasa si se va face in timp.. util, ca sa zic asa. Nu e buna ingradirea libertatii de exprimare, a creativitatii, a initiativei.. Astfel vor creste un copil cu o personalitate schilodita, fara respect de sine si cu sanse mari de esec in viata. De la 18 ani copiii trebuie "impinsi" afara din cuib. Trebuie sa ne obisnuim cu ideea. Parintele are rol de sfatuitor, poate sa-i traseze niste linii generale, poate sa-si spuna parerea, dar decizia finala ii apartine proaspatului adult. Daca da cu capul de pragul de sus, foarte bine. Data viitoare se va uita mai cu atentie. Dar trebuie dat drumul la lesa.
Dioneea a scris:Eu cred ca nu se coreleaza bine treburile.Voi va maturizati prea repede si parintii va cred inca copii!
De altfel nu trebuie sa va invinovatiti parintii caci ei sunt singurii care va iubesc neconditionat.
Le este mereu teama sa nu vi se intample ceva rau si doresc ce este mai bun pentru voi.
Nu aveti voie sa-i jigniti caci va va parea rau intr-o zi cand nu vor mai fi.
Iar cand veti fi si voi parinti veti proceda la fel, va garantez!
nu spun k nu ai dreptate...dar gandestete k eu peste 2 ani plec la facultate la cluj (eu sunt din galati)...daca eu nu am libertate acum...acolo cum o sa ma pot descurca...?o sa fiu fara mami fara tati....imi pare bine k am vb cu tata...este de acord cu mine numai mama nu...chiar tata a intrebat'o pe mama daca o sa vina la cluj cu mine sa aiba grija de mine ( a fost o ironie din partea lui pentru ea...) si bine inteles k s'a suparat..
robertzica a scris:Poate nu ar trebui sa scriu lucrurile astea dar astazi ma dor... si ma dor tare...Nu pricep cum un parinte poate sa spuna copilului, caruia toata viata i-a promis ca va face orice ca sa ii fie bine si i-a repetat la nesfarsit ca il iubeste enorm, ca mandria nu ii da voie sa accepte omul pe care copilul il iubeste.
Nu inteleg de ce mama... care niciodata nu a reusit sa aprecieze in mod real si justificat situatiile din viata mea are pretentia ca eu sa fac asa cum CREDE ea ca imi va fi bine... un bine pe care l-a imaginat ea... si nu are nici o legatura cu mine. Nu inteleg de ce imi reproseaza lucrurile care pe mine ma fac fericita, nu inteleg de ce are pretentia ca cineva sa imi faca viata mai usoara (financiar??!!!) cand ea nu a facut nimic pentru ca viata mea sa fie mai usoara...
Am fost un copil care nu si-a pus niciodata parintii in situatii neplacute, nu au venit la scoala decat sa afle ca sunt ok si ca ma descurc bine... am muncit pe toata perioada facultatii ca sa nu le fie greu, acum... am un prieten cu care ma inteleg bine, locuim impreuna de aproape 3 ani si ne intelegem super ok... Nu pricep unde am gresit???
Astazi a inceput sa imi reproseze ca nu am hainele pe care si le doreste ea pentru mine!!!!!!!!!!!!????????? Si am rugat-o sa plece... eram la noi acasa... Am dat-o afara pe mama!!!!!! ;) :soc: pentru ca nu ii mai suportam tipetele si reprosurile nejustificate....
Ma simt ca naiba... singurul lucru bun este faptul ca prietenul meu nu s-a suparat cand l-a facut si pe el de doi bani :soc: si totusi... cu ce am gresit???
Roberta