Despre... parinti

robertica a scris:

... de atunci de cate ori ne-am vazut, ne-am certat si ne-am vazut de 5 ori, maxim, in 2004.

[snapbacca]27744[/snapbacca]

Atunci, dupa cum vad eu, rezolvarea este simpla: vorbeste cu ea si explica-i ca tii la ea la fel de mult chiar daca nu mai ai timp sa te vezi cu ea. si parerea mea este ca e cam rar doar de 5 ori pe an daca locuiti amandoua in acelesi oras.

Cu tot respectul nu sunt de aceeasi parere cu cei care te indeamna sa o pui la punct sau sa ii impui respect. Cred ca nu asa trebuie tratati parintii indeiferent de greselile pe care le fac. Pana la urma sunt niste victime ale societatii care i-a expluatat si le-a deformat felul de a fi, si unul din motivele pentru care ei au acceptat expluatarea sunt copiii lor; de multe ori chiar singurul.

aLat a scris:

Atunci, dupa cum vad eu, rezolvarea este simpla: vorbeste cu ea si explica-i ca tii la ea la fel de mult chiar daca nu mai ai timp sa te vezi cu ea. si parerea mea este ca e cam rar doar de 5 ori pe an daca locuiti amandoua in acelesi oras.

Cu tot respectul nu sunt de aceeasi parere cu cei care te indeamna sa o pui la punct sau sa ii impui respect. Cred ca nu asa trebuie tratati parintii indeiferent de greselile pe care le fac. Pana la urma sunt niste victime ale societatii care i-a expluatat si le-a deformat felul de a fi, si unul din motivele pentru care ei au acceptat expluatarea sunt copiii lor; de multe ori chiar singurul.

[snapbacca]27749[/snapbacca]

Am incercat tot ce era omeneste posibil ca sa ma inteleg cu ea dar atata vreme cat nu fac EXACT ce spune ea, face scandal. Asa ca... am recurs la metoda "nu ne mai vedem" ca sa nu mai am scandal. Am incercat de zeci de ori sa ma inteleg cu ea si lucrurile decurg astfel: 2 telefoane oca, unul cu scandal monstru si apoi 3 luni de liniste (nu mai vorbim deloc); si tot asa... in jurul zilei mele de nastere m-am dus la ea... am vorbit 10 minute si apoi a inceput sa tipe pentru ca... am indraznit sa ii spun ca tin la prietenul meu si nu o sa ma despart de el fiindca vrea ea. Au fost ore intregi de explicatii, de rugamiti sa inteleaga si sa accepte ca stiu ce vreau si ca, atunci cand fac o greseala, prefer sa fie numai greseala mea, sa sufar pentru ca eu mi-am dat peste maini.

Este mama si probabil ca ma iubeste (sunt curioasa cum ar fi daca nu m-ar iubi " ) dar as vrea sa ma inteleaga, atat! Si daca nu poate... macar sa incerce sa taca atunci cand simte ca are chef de scandal. Imi doresc sa nu ajung niciodata sa o urasc. NU stiu daca mama a fost exploatata... sa-a exploatat singura, mai repede... Ea nu suporta sa o ajute nimeni la treaba pentru ca apoi sa ne reproseze ca o lasam sa se chinuie... si multe altele.

Roberta

pe.sa. Daca ea este o victima a societatii este, neaparat, necesar sa devin si eu o victima a ei?

robertica a scris:

pe.sa. Daca ea este o victima a societatii este, neaparat, necesar sa devin si eu o victima a ei?

[snapbacca]27757[/snapbacca]

Eu cred ca ai fi o victima a ei daca ai incepe sa o urasti.

Incep sa inteleg cum sta treaba defapt. Cam nasol. E una din situatiile alea care nu au o rezolvare clara.

Nu stiu ce altceva sa mai spun. Fii tare! Sunt alaturi de tine, macar cu un gand bun.

aLat a scris:

Eu cred ca ai fi o victima a ei daca ai incepe sa o urasti.

Incep sa inteleg cum sta treaba defapt. Cam nasol. E una din situatiile alea care nu au o rezolvare clara.

Nu stiu ce altceva sa mai spun.  Fii tare! Sunt alaturi de tine, macar cu un gand bun.

[snapbacca]27768[/snapbacca]

Nu stiu ce va fi da' macar acum stiu sigur ca voi avea 3 luni de liniste (conform statisticilor). O sa fie bine.... imi pare rau ca v-am spus toate astea si ca... v-am incarcat cu problemele mele dar... simteam nevoia sa discut cu cineva care nu este implicat deloc... Va multumesc tuturor pentru suport!

Roberta

Cu respect ,o intrebare:

esti casatorita?

Daca nu;nu te-ai gandit ca acesta e motivul?

Intre fratele meu si mama a fost ceva similar ,dar nu asa grav.A incetat odata cu casatoria lor.Acolo nu se mai putea baga!Devenise...soacra :)

Daca esti casatorita ,cazul meu:M-am certat cu soacra ptr un covor...ca nu la-am batut bine :) .Si a spus sotiei ca sunt cel mai -_- samd,si ca o sa-i aduca ea altul care o sa fie mai bun...

N-am vorbit un an.A trecut o vreme si suntem ...prieteni :cry:

Lasa de la tine...cel mai destept cedeaza;si lasa sa inteleaga ca te intereseaza ce spune ,ca asculti ce spune ;dar nu face asa decat daca consideri ca e bine si necesar sfatul ei.

Of ! ce sa faci ?Cand se vad singuri ,si mai ales pensionari...Ptr ei totul e o drama.

Se considera inutili si dispretuiti.Poate ca daca ar avea o ocupatie ,care sa o faca sa nu o preocupe asa mult persoana ta...

sfc a scris:

Cu respect ,o intrebare:

esti casatorita?

Daca nu;nu te-ai gandit ca acesta e motivul?

Intre fratele meu si mama a fost ceva similar ,dar nu asa grav.A incetat odata cu casatoria lor.Acolo nu se mai putea baga!Devenise...soacra

[snapbacca]27854[/snapbacca]

Sa spunem ca teoretic nu sunt casatorita, practic da :) Problema e ca mamei nu i-a placut niciodata un prieten de-al meu. Intotdeauna avea ceva de comentat, ca nu e suficient de destept, ca nu e independent, ca nu a terminat facultatea, probabil era un handicap si ca nu aveau teren pe luna " .

Nu am tinut niciodata cont de parerile ei (si bine am facut ca altfel... stateam si acum cu ea si... innebuneam de singuratate) si speram ca in 27 de ani a priceput ca sunt suficient de inteligenta incat sa ma descurc si singura (avand in vedere ca n-am prea facut tampenii la viata mea, oricum nu unele suficient de mari incat sa aiba ce sa imi reproseze) si ca independenta este foarte importanta pentru mine. In conditiile astea... eu nu mai sper ca relatia mea cu ea sa fie oca. Pur si simplu... nu mai am curaj sa visez ca ma poate intelege pe de alta parte, nici nu prea stiu cum ar putea sa imi demonstreze ca sa-a schimbat (daca o va face vreodata)....

Probabil ca timpul va rezolva si asta... e singurul lucru bun pe care mi-la mai pot spune.

Roberta

Eu cred ca mama ta nu este multumita de ea si de alegerile pe care le-a facut in aceasta viata.Sunt convinsa ca in fond ea iti vrea binele,dar ar trebui sa inteleaga ca nu poate face bine nimanui cu forta.

Cel mai trist este ca ea nu are incredere in tine,in discernamantul tau sau in sistemul tau de valori.pentru. ea fericirea inseamna altceva dacat iubirea.

Si sincera sa fiu, vad in ea o persoana trista si secata de sentimente...Asa se intampla cu cei care nu stiu sa priveasca dincolo de bariera materialismului.

Nu cred ca mama te se va schimba prea mult...singurul lucru pe care poti sa-la faci este acela de a-i explica ca tu esti fericita si ca itit merge bine(cine nu-si doreste un copil fericit?)...iar daca nu intelege , nu insista...e foarte greu sa-i schimbi convingerile...

La un moment dat poti sa zici ca ea si sa faci ca tine...Sa simta cumva ca tu ii intelegi punctul de vedere...dar ai nevoie de altceva...

Iti doresc numai bine...si sper ca pe viitor sa te intelegi cu ea...ca mama tot mama ramane.

in general mamele sunt foarte impulsive atunci cand isi baga in cap ideea ca odorului ei nu-i merge asa cum vor ele. si incearca mereu sa se impuna. nu concep ca noi am crescut si ca putem sa ne conducem viata pe propriile picioare. dar ce sa faci? cu mamele nu poti sa te pui :). cea mai buna atitudine e sa nu cauti ciondaneala &daca e nevoie sa aplanezi conflictele cedeaza dandu-i drepatate si sa-ti demonstrezi tie ca tu ai dreptate si nu altora(se poate intampla sa fii tu cea care nu are drepatate dar cel mai bine sa vezi asta singura si sa inveti din greselile tale nu sa ti le arunce cineva in nas pentru ca atunci le accepti cel mai greu)

purtarea mamei tale poate o sa o intelegem cand vem fi in situatia ei si o sa ne dam seama cat de imaturi suntem uneori si ca actionam dupa instinct.

pufulet a scris:

in general mamele sunt foarte impulsive atunci cand isi baga in cap ideea ca odorului ei nu-i merge asa cum vor ele. si incearca mereu sa se impuna. nu concep ca noi am crescut si ca putem sa ne conducem viata pe propriile picioare. dar ce sa faci? cu mamele nu poti sa te pui   . cea mai buna atitudine e sa nu cauti ciondaneala &daca e nevoie  sa aplanezi conflictele cedeaza dandu-i drepatate si sa-ti demonstrezi tie ca tu ai dreptate si nu altora(se poate intampla sa fii tu cea care nu are drepatate dar cel mai bine sa vezi asta singura si sa inveti din greselile tale nu sa ti le arunce cineva in nas pentru ca atunci le accepti cel mai greu)

purtarea mamei tale poate o sa o intelegem cand vem fi in situatia ei si o sa ne dam seama cat de imaturi suntem uneori si ca actionam dupa instinct.

[snapbacca]28649[/snapbacca]

Teoretic, ceea ce spui tu, este foarte adevarat si foarte simplu. Practic, din pacate, lucrurile stau cu totul altfel sper sa nu treci prin ce trec eu... si sa nu intelegi niciodata exact. Eu am inceput sa tin un jurnal de "discutii si intamplari cu mama" ca sa nu uit si sa repet, la randul meu cand voi avea copii, ceea ce face mama mea acum.

Roberta

robertica a scris:

Teoretic, ceea ce spui tu, este foarte adevarat si foarte simplu. Practic, din pacate, lucrurile stau cu totul altfel sper sa nu treci prin ce trec eu... si sa nu intelegi niciodata exact. Eu am inceput sa tin un jurnal de "discutii si intamplari cu mama" ca sa nu uit si sa repet, la randul meu cand voi avea copii, ceea ce face mama mea acum.

Roberta

[snapbacca]29195[/snapbacca]

ai dreptate. oricum eu ma bazez pe partea teoretica, inca nu am intampinat probleme majore cu parintii si sper sa nu fie prea curand:soc: .

dap e bine sa nu repetam greselile parintilor cu proprii copii dar nu intodeauna e asa. ca sa fii parinte cred ca e o meserie intradevar grea

pe.sa. Roberta sper sa iti rezolvi problemele cu mama ta si sa realizeze ca ce e mai bine pentru tine numai tu poti sa decizi; nimanui nu-i place sa i se controleze viata . ce e bine si ce e rau poti sa vezi si singur 8) mai ales cand ai trecut de o anumita varsta si ai capatat un pic de experienta.