Eu cautam pentru OCD terapie cognitiv-comportamentala, asta citisem eu ca da rezultate foarte bune in acest grup de nevroze.
Am inceput prin a face terapie cu primul medic care m-a diagnosticat, ce neam de terapie o fi fost, nu-sh, stiu numai ca vorbeam o ora sau poate mai putin de viata mea de zi cu zi, de serviciu, de familie, de copilul meu si atat!
Plecam de la acesta din cabinet convinsa ca imi va fi bine si ma intorceam disperata saptamana urmatoare cu capul si sufletul plin de ruminatii si deznadejde...
Nu mai vorbesc de panica si anxietate, astea deja isi gasisera locul undeva aproape de stomacul meu!
Am cam urmat vreun an si jumatate de terapie cu acest doctor, rezultatele va rog sa ma credeti au fost nule!
Cam incepusem sa ma destept, adica, cauta disperata metode de vindecare pe internet si i-am sugerat sa incercam terapie cognitiv-comportamentala , mi-a zambit ironic si mi-a spus ca genul asta de terapie in Germania costa cam 300 $ pe ora!
Apoi, am luat calea Bucurestiului si am ajuns prin cunostiinte a o distinsa doamna, care avea un tarif...si acum ma ustura sufletul cand ma gandesc!
In fine, ce mai conta..important era ca eu sa ma fac bine, pentru mine in primul rand si apoi pentru familia mea!
A durat si aici cam trei luni de terapie, am tot vorbit, mi-am varsat amarul dupa suflet insa durerea era cuibarita tot in sufletul meu, iar obsesiile isi faceau de cap cum doreau ele!
Doamne si eram asa de constienta de ce se petrece cu mine!!!
Din cate stiu am facut mai mult psihanaliza, am tot discutat despre relatiile ne-lalocul lor dintre mine si ai mei si despre nefericita mea copilarie!
Ei si ce daca am avut o copilarie mai "altfel", da , stiam lucrul asta , dar nu ma ajuta cu nimic sa alung "fluturii megrii" din mintea mea!
Eu cautam ceva, ceva care sa ma ajute sa fac fatza gandurilor negre care ma invaluiau fara voia mea si care imi creeau panica de nedescris!
Am mai mers la inca o doamna la Bucuresti, la o policlinica privata si i-am povestit si ei necazul meu si surpiza : a inceput sa-mi cante!
Va jur!
Cica imi facea o anumita relaxare!
Am fugit dupa prima sedinta mancand pamantul ca dadusem prin 2002-2003 cam 500000lei pe sedinta si ma durea sufletul!
Nu de alta dar canta si fals!
Acum urmeaza apogeul, am revenit tot in oraselul meu de provincie la "dama cea mai tare in psihiatrie"- care a fost tare draguta initial , chiar ne-am imprietenit , dar dupa doua luni de tratament si terapie..ajunsesem la urgenta!
Cu dumneai am facut si terapie in paralel, o vorbarie goala, "de ce ma cred eu bolnava ca par destulde sanatoasa?!" de parca eu vroiam sa fac cale batuta la doctori:((
"Eu , altceva n-am mai bun de facut decat sa magandesc ca imi e rau, ei asa?!"
"De ce nu fac cel de-al doilea copil, ca suntem tineri , frumosi, bla-bla-bla"-cam asta era dragii mei tipul de terapie pe care il facea distinsa doamna.
Ei, nu la spital, la ea la cabinet cu alt tarif , stiti voi!
Dupa ce am ajuns la spital, i-a spus sotului ca asta ma omoara si eu nu ma mai duc la ea.
Decizia mi-a fost respectata si am inceput tratamentul pe care il urmez si astazi la dr meu psihiatru.
E tanar ca si mine:)) si a fost singurul care mi-a dat tratamentul corect si mi-a recunoscut ca nu are timp de terapie!
Pana la urma amgasit o adevarata doamna, care mi-a spus sincer si din capul locului ca nu cunoaste acest tip de terapie, dar este dispusa sa ma ajute!
Asa ca i-am dat dumneai toate cartile despre OCD pe care le procurasem din afara si cu, cunostintele ei am reusit sa ma ajut cat de cat!
Prin asta a se intelege sedinte de expunere fata de situatiile anxiogene, desensibilizare, notarea gandurilor negre si invatarea modului in care sa le fac fata cand acestea apar si multe altele care mi-au fost de un real folos.
Ei, imi cer scuze daca v-am plictisit cu ale mele..
Cam asta e asa o sinteza a experientei mele pe la cabinetele de psihologie!
Numai bine