România
Roportal.ro

Crezi, dar... oare chiar crezi?

Început de CavalerulJedi, Lun 29 ian 2007 · 20 răspunsuri · 9.260 vizualizări · închis

MariaB2.940 mesaje#11
Cavaleru a scris:
oare chiar crede lumea ca e cuvantul lui Dumnezeu?
da, dar fiecare crede dupa puterile credintei sale
Cavaleru a scris:
daca e cuvantul lui Dumnezeu... atunci e perfect... si trebuie respectat in tocmai....
e perfect Cuvantul, dar exprimarea lui in limbaj omenesc este tributara omenescului
Cavaleru a scris:
Cum se face ca reuseste lumea sa creada in 2 lucruri care se bat cap in cap? Adica perfectiunea Bibliei (Cuvantul lui Dumnezeu) si faptul ca e ok sa nu o asculti?
nu o face concomitent, ci secvential
Cavaleru a scris:
Daca mergi pe un pod inalt si te apleci putin pe balustrada... CREZI ca daca ai sa continui vei cadea si vei MURI si... nu faci asta.... De ce oare nu e la fel de valabil si cu pacate noastre cotidiene? Cati ar pune sub indoiala CREDINTA in gravitatie? Oare la fel credem si in perspectiva iadului? Ma indoiesc...
nu e valabil intotdeauna pentru pacatele cotidiene pentru ca omul nu prea isi da seama ca se apleaca peste "balustrada"

cat despre perspectiva iadului - o are fiecare in felul sau

Cavaleru a scris:
Daca nu te hranesti STII ca vei muri de foame... dar... oare sufletul nu are nevoie si el de hrana? De ce nu STIM la fel de bine ca si el poate muri de foame?
sufletul are nevoie de hrana, dar adesea nu suntem capabili sa ii percepem nevoile (exista o boala care nu iti permite sa simti foamea, ci te indeamana sa te impotrivesti actului de a manca... - e la fel si cu pacatele)
Cavaleru a scris:
Cum poti spune CRED in Cristos si sa faci contrarul invataturilor lui?
nu o faci concomitent, ci secvential
Cavaleru a scris:
Multora le e frica de sefi si nu ar iesi deloc din cuvantul lor... dar... de SEFUL CEL MARE.... se pare ca putin se mai tem...
depinde de sef
Cavaleru a scris:
Oare chiar e credinta? sau obisnuinta? eu cred ca e un vis... o inertie din copilarie... hranita din inertie... putini sunt cei ce-si analizeaza credinta...
credinta nu trebuie analizata ca sa crezi

cand ai nevoie de argumente, deja nu mai ai credinta - la fel se spune si pentru cand iubesti...

Cavaleru a scris:
Cum iti vezi credinta? Cum e pomul asta al carui fruct esti tu? Ce fel de fruct esti?
e-atat de frumos Dumnezeul acesta...
ellla8.845 mesaje#12

inchipuiti-va o zana (sau un zan) pura, buna si blanda si in acelasi timp inteleapta si puternica si frumoasa ... ea e fructul ... pomul e de infinit ori zana (zanu') :jester:

Cavaleru' Jedi9.256 mesaje#13
MariaB a scris:
e perfect Cuvantul, dar exprimarea lui in limbaj omenesc este tributara omenescului

Adica... daca in levetic este recomandata uciderea cu pietre pentru anumite incalcari ale legii... care este partea unde si-a bagat coada "omenescul"? a exagerat pedeapsa? a inflorit legea?

Se spune ca Biblia este una dintre principalele surse de atei... cei ce citesc biblia cu obiectivul de a o intelege dau rapid in disonanta cognitiva si ajung ori sa-i nege apartenenta divina ori sa nege existenta divinului. Cei ce o citesc doar pentru a bifa pe o lista "Am citit biblia" sunt in siguranta... pentru ca atunci cand vor ajunge la pasajele problema... v-or trece mai repede peste ele fara a le acorda prea multa atentie... unul dintre rationamentele mele era "asta a fost schimbat de Cristos in Noul Testament" dar... totusi daca stai si analizezi... Cristos nu a venit sa schimbe legea ci sa o implineasca... cu alte cuvinte... partea cu "omoratul cu piatra" ramane in picioare.

Arcadia20072.776 mesaje#14
Soimos a scris:
Cred ca muntii de ura care ii ai in tine se datoreaza faptului ca te-ai vandut cui nu trebuie.

Oricum nu dispera ...stinta face minuni ... sunt atat de multe tratamente ptr inima si suflet ....daca nu mai esti apabila de dragoste muzica si poezie ...si atunci mai sunt mari sans ...sofrologia tehnici de meditatii etc ...nu te mai umple de ura !(cand citesti postarile)

A fost o metafora ca sa zic asa. Ca sa nu jignesc , m-am pus pe mine in discutie, m-am pus exponentul unei generatii.

In ceea ce priveste ttehnicile de meditatie sunt de acord cu ele, dar sofrologia...hm..ntzz, seamana a drogare. Orice presupune un efort al persoanei in cauza ca sa iasa dintr-o situatie nefericita e mai binevenit decat niste substante care creeaza un cerc vicios.

Multumesc pentru sfatul de a nu ma mai umple de ura. Cel mult ma supar, nu cred ca mai urasc. Cand inteleg cauza aumitor efecte, mania sau supararea dispare. Ura poate e deja prea mult spus pentru mine. Nu am dusmani, nu ma uraste nimeni, cel mult ma neglijeaza. Da, poate ca am noroc, ce sa fac, ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta. De asemenea asta nu inseamna ca nu trec si prin incercari ale vietii si reactionez si eu ca un om, ca nu sunt zeu. DEh, tot omul e pacatos, dar fac tot posibilul sa ma perfectionez, sa evoluez, sa intru in comuniune cu Divinitatea.

Si ce e cel mai important la un moment dat e ca, in discutia cu celalat, sa vezi scanteia divina din el, sa ii vezi in primul rand calitatile si apoi defectele. Nimeni nu are numai defecte, asa cum nimeni nu are numai calitati... Dar admiratia pentru celalat e o adevarata binecuvantare pentru noi , cat si pentru celelalt. Invidia trebuie transformata in admiratie.

Ce poti admira la un hot? DE exemplu perspicacitatea sau perseverenta cu care a urmarit pe nu stiu cine. Daca aceasta perseverenta era indreptata asupra urmaririi unei tel mai nobil ,acesta ar fi fost mult mai castigat, ca de altfel si omenirea. Caci tot ceea ce facem noi ii afecteaza si pe ceilalti. Suntem mici insulite care par separate, dar care , de fapt, in adancuri, suntem uniti, suntem ca niste degete bagate in manusa rupta la degete. Cand ne uitam , degetele par separate, dar la baza, ele sunt unite. Oricare din degete am rani, am atinge sufletul care le anima . DE cate ori facem un rau celorlati , de fapt ne facem noua (exista efectul de bumarang in univers).

Daca stai langa o persoana care te admira, te schimbi si tu , infloresti, pe cand apropierea de o persoana care vede in tine numai defectele te face sa te strangi in tine, sa te simti neplacut si sa cauti sa eviti acea persoana. De ce sa nu admiram oamenii pentru calitatile lor? Oamenii ne-ar cauta prietenia si noi ne-am simti minunat. Emisia de energie pozitiva e simtita de toti , de la plante, animale, la oameni si mai sus. Credinta ca poti sa fii admirativ e primul pas. Apoi urmeaza testarea. Si apoi observarea efectelor.

La fel e si cu alte feluri de credinta. Era o vorba : "ca sa vezi , trebuie mai intai sa crezi". Credinta e o forta. De unde provine ea oare? Din intelegere? Din suferinta acumulata? E un dar ?Apare brusc fara nici o explicatie? Avem toti credinta in ceva? O directionam unde trebuie?

Crezi ca exista Oceanul Pacific? L-ai vazut? Poate hartile sunt niste falsuri, poate pamantul e cubic, toti de la tv mint, pozele din spatiu sunt contrafacute, da, pamantul e , deci, cubic.

M-am vandut cui nu trebuie? Si cui trebuie sa ma vand?

MariaB2.940 mesaje#15
Cavaleru a scris:
Adica... daca in levetic este recomandata uciderea cu pietre pentru anumite incalcari ale legii... care este partea unde si-a bagat coada "omenescul"? a exagerat pedeapsa? a inflorit legea?
aici, partea respectiva consta in decontextualizare
Cavaleru a scris:
Se spune ca Biblia este una dintre principalele surse de atei...
doar se spune!

ei exemple care sa sustina aceasta spunere

eu am un contraexemplu:

familia mea (si ma gandesc la vreo suta de persoane) este atee cam 80 %

eu fac parte din cei 20 % de "credinciosi"

de citit Biblia, doar eu si varul meu preot am citit-o

eu am devenit "credincioasa" dupa citirea Bibliei

varul meu a fost credincios dintotdeauna

Arcadia2007 a scris:
M-am vandut cui nu trebuie? Si cui trebuie sa ma vand?
daca trebuie sau nu trebuie si cum..., nu putem afla decat fiecare pentru sine, orice parere ar avea unul si altul...
dark_light5.465 mesaje#16

majoritatea credinciosilor una spun si alta fac. ambiguitatea se trage direct din cartea de capatai a religiei-mama mozaice, a nepoatei crestine si a verisoarei islamice. eu, cel putin, cand citesc in VT cum se casatoreau si se inmulteau rudele intre ele, cand citesc de sacrificii de vieti si de sange in valuri, de copii morti, de molime si pedepse bizare, toate sub patronatul, obladuirea si din ordinul unei divinitati cu 1000 de fete, numai chef sa ma identific cu vreo grupare religioasa nu mai am.

e clar ca un om nu poate apartine decat, eventual, de forma unui grup cu credinte pe care acesta nu le considera normale si logice.

am observat din partea reprezentantilor fiecarei religii sau a unui cult incercari disperate de reabilitare si disociere a religiei si invataturilor in sine de istoria ei si de faptele celor ce se declara in acea religie.

de exemplu: crestinismul in general se dezice de razboaiele sfinte si convertirea cu forta, catolicismul de inchizitie, ortodocsii de inchinarea la idoli, islamul de terorismul religios, neoprotestantii de atragerea de membri prin metode materiale, practicantii de yoga de integrarea in absolut, si lista poate continua.

n-ar fi mai simplu sa acceptam cele petrecute? cei care nu invata din greseli sunt condamnati sa le repete... de ce sa nu acceptam ca armada spaniola crestina a macelarit populatia americilor, populatie care la randul ei isi omora proprii membri in ritualuri sinistre ? ca incasii nu erau din punctul asta de vedere cu nimic mai breji decat dacii, care trimiteau mesageri in tepe la Zamolxis, sau decat sunt azi vracii africani muti care folosesc organe umane ?

credinta indarjita si fanatica in orice depaseste lumea dovezilor materiale nu a facut pana acum decat sa scoata la suprafata tot ce este mai urat in oameni.

DarkBringer3.704 mesaje#17

"Mintea celui care crede stagneaza. Nu se dezvolta spre exterior intr-un univers infinit". A crede in ceva (absolut) inseamna sa inchizi cercul definitiv....

kriemhild987 mesaje#18
dark_light a scris:
majoritatea credinciosilor una spun si alta fac. ambiguitatea se trage direct din cartea de capatai a religiei-mama mozaice, a nepoatei crestine si a verisoarei islamice. eu, cel putin, cand citesc in VT cum se casatoreau si se inmulteau rudele intre ele, cand citesc de sacrificii de vieti si de sange in valuri, de copii morti, de molime si pedepse bizare, toate sub patronatul, obladuirea si din ordinul unei divinitati cu 1000 de fete, numai chef sa ma identific cu vreo grupare religioasa nu mai am.

e clar ca un om nu poate apartine decat, eventual, de forma unui grup cu credinte pe care acesta nu le considera normale si logice.

am observat din partea reprezentantilor fiecarei religii sau a unui cult incercari disperate de reabilitare si disociere a religiei si invataturilor in sine de istoria ei si de faptele celor ce se declara in acea religie.

de exemplu: crestinismul in general se dezice de razboaiele sfinte si convertirea cu forta, catolicismul de inchizitie, ortodocsii de inchinarea la idoli, islamul de terorismul religios, neoprotestantii de atragerea de membri prin metode materiale, practicantii de yoga de integrarea in absolut, si lista poate continua.

n-ar fi mai simplu sa acceptam cele petrecute? cei care nu invata din greseli sunt condamnati sa le repete... de ce sa nu acceptam ca armada spaniola crestina a macelarit populatia americilor, populatie care la randul ei isi omora proprii membri in ritualuri sinistre ? ca incasii nu erau din punctul asta de vedere cu nimic mai breji decat dacii, care trimiteau mesageri in tepe la Zamolxis, sau decat sunt azi vracii africani muti care folosesc organe umane ?

credinta indarjita si fanatica in orice depaseste lumea dovezilor materiale nu a facut pana acum decat sa scoata la suprafata tot ce este mai urat in oameni.

tu ti-ai comparat macar o data stilul cu cel al MarieiB? Cum se face ca ea poate sa fie eleganta, civilizata si blanda, iar tu nu? Si asta nu ar fi nimic, dar tu esti cea care acuza de fanatism. :friends:

Cavaleru' Jedi9.256 mesaje#19
MariaB a scris:
aici, partea respectiva consta in decontextualizare

As fi curios sa aflu si eu contextul in care e ok omoratul cu pietre... foarte curios.

dark_light a scris:
credinta indarjita si fanatica in orice depaseste lumea dovezilor materiale nu a facut pana acum decat sa scoata la suprafata tot ce este mai urat in oameni.

momentul in care ajungi sa urasti este momentul in care religia pe care o practici se indeparteaza de Adevar...

Ura nu e niciodata calea

Iubirea e calea.... intotdeauna, fara exceptii...

nici macar pacatul nu trebuie urat... daca se intampla se intampla.... te scoli si mergi mai departe... si iar cazi si iar te scoli si mergi mai departe...

parerea mea :jester:

kriemhild a scris:
tu ti-ai comparat macar o data stilul cu cel al MarieiB? Cum se face ca ea poate sa fie eleganta, civilizata si blanda, iar tu nu? Si asta nu ar fi nimic, dar tu esti cea care acuza de fanatism. :friends:

stilul este elegant si civilizat... doar ca spune poate ceva ce tie nu-ti convine :cry:

MariaB2.940 mesaje#20

ai spus

daca e cuvantul lui Dumnezeu... atunci e perfect... si trebuie respectat in tocmai....

am raspuns

e perfect Cuvantul, dar exprimarea lui in limbaj omenesc este tributara omenescului

ai replicat

Adica... daca in levetic este recomandata uciderea cu pietre pentru anumite incalcari ale legii... care este partea unde si-a bagat coada "omenescul"? a exagerat pedeapsa? a inflorit legea?

am raspuns si eu

aici, partea respectiva consta in decontextualizare

acum spui

Cavaleru a scris:
As fi curios sa aflu si eu contextul in care e ok omoratul cu pietre... foarte curios.
contextul istoric respectiv

asa se justifica si canibalismul, si multe altele...

de aceea spuneam ca nu este corecta decontextualizarea

omenescul s-a amestecat in scrierea poruncilor lui Dumnezeu conform intelegerii omenirii la momentul respectiv, nu conform intelegerii lui Dumnezeu

la momentul respectiv, era tot ce se putea intelege mai bine, acum timpurile s-au schimbat, oamenii s-au schimbat, iar Dumnezeu ne vorbeste la fel, dar noi trebuie sa intelegem conform timpurilor si capacitatilor noastre actuale

← Înapoi la Arhiva